Suedia și Germania se confruntă cu narațiuni de fraudă electorală, iar în Letonia se fragmentează votul rusofon

Erori confirmate în procesarea voturilor anticipate din Suedia și diferențe mari între votul în secție și cel prin corespondență în Germania au fost folosite online pentru a susține acuzații mai ample de fraudă electorală, fără ca verificările reunite de European Digital Media Observatory (EDMO) să identifice dovezi ale unei manipulări coordonate. În Letonia, unde alegătorii sunt chemați la urne pe 3 octombrie, presiunea asupra spațiului electoral este de altă natură: mai multe formațiuni încearcă să preia electoratul rusofon fragmentat după declinul Harmony și după schimbarea profundă produsă de invazia Rusiei în Ucraina.

Pe scurt

În Suedia, Autoritatea Electorală a confirmat o eroare de înregistrare a unor voturi anticipate.

Estimarea inițială de aproximativ 4.000 de alegători posibil afectați a fost redusă ulterior la cel mult 500, iar autoritatea a precizat că numărarea voturilor urma să se desfășoare normal.

Alte afirmații de fraudă din Suedia au pornit de la buletine de vot lipsă temporar din unele secții și de la incidente administrative.

Experții consultați de partenerii EDMO spun că acestea nu constituie dovezi ale unei operațiuni deliberate de manipulare a scrutinului.

În Saxonia-Anhalt, rezultatul AfD a diferit puternic între voturile exprimate în secții și cele prin corespondență.

Diferența a fost prezentată online drept dovadă de fraudă, însă cercetătorii citați de GADMO indică diferențe între profilurile electorale ale celor două categorii de votanți și faptul că partidul și-a încurajat susținătorii să voteze în persoană.

În Letonia, materialul EDMO nu documentează o acuzație similară de fraudă.

Patru formațiuni concurează pentru electoratul rusofon care fusese cândva concentrat în jurul Harmony, iar războiul din Ucraina, cheltuielile pentru apărare și politica lingvistică au devenit teme centrale ale acestei competiții.

Cele trei cazuri nu sunt echivalente.

Suedia implică o combinație între o eroare tehnică documentată și interpretări neprobate ale acesteia, Germania o extrapolare politică pornind de la o diferență statistică reală, iar Letonia o redistribuire politică a unui segment de electorat înaintea unui scrutin încă nedesfășurat.

În Suedia, una dintre cele mai vizibile controverse a pornit de la o problemă reală. Autoritatea Electorală suedeză a confirmat că o eroare produsă în perioada votului anticipat a afectat înregistrarea corectă a unor alegători care votaseră între 26 august și 3 septembrie.

Autoritatea a corectat problema, iar înregistrările efectuate începând din dimineața de 4 septembrie nu au mai fost afectate. Inițial, instituția se temea că aproximativ 4.000 de alegători ar putea fi implicați, însă analiza ulterioară a redus estimarea la cel mult 500 de persoane, cu posibilitatea unei noi scăderi pe măsură ce verificările continuau.

Pentru alegătorii care știau că votaseră anticipat într-un loc și într-un interval afectat, autoritatea a recomandat prezentarea la secția atribuită în ziua scrutinului. În același timp, instituția a precizat că eroarea nu modifica procedura de numărare a voturilor și că aceasta urma să se desfășoare normal.

Existența problemei tehnice a fost însă absorbită într-un spațiu informațional în care circulau deja acuzații mai ample privind frauda. EDMO consemnează că materiale virale prezentau și lipsa unor buletine de vot din anumite secții drept dovadă că alegătorilor li s-ar fi împiedicat în mod deliberat posibilitatea de a susține anumite formațiuni.

Politologii citați de partenerul NORDIS au spus că nu existau indicii privind o operațiune deliberată de fraudă electorală. Ei au explicat că lipsa temporară a buletinelor poate apărea, între altele, din cauza întârzierilor în reaprovizionare sau pentru că alegătorii pot lua ori îndepărta buletine aparținând altor partide.

Asta nu înseamnă că asemenea incidente sunt lipsite de importanță. Un studiu din 2022 menționat în materialul EDMO constata că aproximativ 40% dintre oficialii electorali chestionați văzuseră la un moment dat o formă de sabotare a buletinelor, ceea ce justifică mecanisme pentru reaprovizionare și supraveghere. Diferența esențială este însă între asemenea incidente locale și afirmația că ele demonstrează o fraudă coordonată la nivelul scrutinului.

O altă controversă suedeză a vizat regulile privind îmbrăcămintea politică în secțiile de vot. După ce un alegător a fost întors dintr-o secție din Åtvidaberg din cauza hainelor cu mesaj politic, Autoritatea Electorală a clarificat că un alegător nu poate fi refuzat din acest motiv, deși reguli mai stricte se aplică personalului electoral și reprezentanților partidelor.

În același spațiu au circulat și afirmații potrivit cărora șefa Autorității Electorale, Anna Nyqvist, ar avea o afiliere politică la Social-Democrați și ar putea influența rezultatul. Fact-checkerii citați de EDMO au respins acuzația și au subliniat că aceasta nu participă la numărarea efectivă a voturilor.

EDMO remarcă faptul că narațiuni similare despre fraude electorale circulaseră în Suedia și în 2022 și 2024. Analiza prezentată de NORDIS indică însă că o parte importantă a distribuției era produsă de un număr relativ mic de conturi foarte active, ceea ce nu trebuie confundat cu existența unei neîncrederi generalizate în întregul electorat.

În Germania, materialul monitorizat de EDMO pornește de la o situație diferită. După alegerile regionale din Saxonia-Anhalt, pe rețelele sociale au fost distribuite masiv cifre potrivit cărora AfD obținuse 51,2% în voturile exprimate în secții, dar numai 24,3% în voturile prin corespondență.

Cifrele au fost utilizate pentru a argumenta că diferența ar demonstra o manipulare pe scară largă a votului prin corespondență. Activistul austriac de extremă dreapta Martin Sellner s-a numărat printre cei care au folosit diferența pentru a cere eliminarea votului prin corespondență.

Materialul GADMO citat de EDMO precizează că diferența dintre cele două categorii de vot există, dar nu oferă dovezi că ea ar fi produsă prin fraudă. Cercetătorul Simon Franzmann explică decalajul prin profilurile diferite ale alegătorilor care preferă votul în persoană și ale celor care votează prin corespondență.

Un indiciu că diferența nu este specifică unui singur scrutin vine din alegerile federale precedente. EDMO arată că și atunci AfD avusese un rezultat considerabil mai mare în votul exprimat în secții decât în cel prin corespondență, cu 25,3% față de 13,2%.

Comportamentul partidului poate contribui el însuși la această diferență. Politicieni AfD și-au îndemnat în mod repetat susținătorii să voteze în persoană, în timp ce și-au exprimat neîncrederea în votul prin corespondență. Dacă susținătorii răspund acestui mesaj, cele două categorii de votanți devin și mai diferite din punct de vedere politic.

Datele oficiale ale scrutinului din Saxonia-Anhalt arată că AfD a obținut în total 43,8% din voturile secundare. Participarea a fost de 77,8%, iar aproximativ 27,4% dintre alegători și-au exprimat votul prin corespondență.

O diferență mare între votul în persoană și cel poștal poate constitui un punct legitim de analiză statistică și poate justifica verificarea unor eventuale nereguli concrete. Ea nu demonstrează însă singură că voturile au fost modificate, adăugate sau eliminate ilegal.

Campania germană a fost însoțită și de alte materiale false. EDMO menționează un videoclip regizat care pretindea să arate buletine de vot distruse și afirmații nefundamentate privind presupuse nereguli într-un centru pentru persoane vârstnice.

În Letonia, cazul inclus de EDMO în aceeași secțiune electorală este de altă natură. Alegerile pentru cea de-a 15-a Saeima sunt programate pentru 3 octombrie, iar Comisia Electorală Centrală a stabilit desfășurarea votului între orele 8:00 și 20:00, cu posibilități suplimentare de depunere anticipată a votului în zilele precedente.

Subiectul analizat de BECID nu este o acuzație privind falsificarea rezultatului, ci transformarea reprezentării politice a alegătorilor rusofoni. Timp de ani, acest segment al electoratului fusese asociat în mare măsură cu Harmony, dar formațiunea s-a prăbușit politic după invazia Rusiei în Ucraina.

Patru formațiuni încearcă acum să ocupe spațiul rămas. Harmony Center încearcă să reconstruiască o parte din vechea bază electorală și folosește moștenirea politică a fostului primar al Rigăi Nils Ušakovs, în timp ce îi prezintă pe unii dintre liderii formațiunilor desprinse drept trădători ai fostei mișcări.

For Stability!, care obținuse o mare parte din votul rusofon în 2022, intră în noua competiție după pierderea majorității parlamentarilor săi și după plecarea liderului său. Potrivit analizei BECID, partidul prezintă sprijinul pentru Ucraina drept o implicare externă care deturnează resurse de la problemele interne ale Letoniei.

Sovereign Power, asociată cu Jūlija Stepaņenko, combină activitatea locală intensă cu propuneri de redirecționare a cheltuielilor de apărare și eliminare a serviciului militar obligatoriu. Materialul EDMO cita pentru această formațiune o măsurătoare de aproximativ 11,8%, dar cifra provine dintr-un sondaj și nu reprezintă o estimare a rezultatului final.

Latvia First, condusă de Ainārs Šlesers, încearcă să ajungă la alegătorii rusofoni printr-o strategie mai prudentă. Printre temele folosite se află situația persoanelor vârstnice care întâmpină dificultăți în îndeplinirea noilor cerințe de limbă letonă legate de statutul de rezidență.

Competiția se desfășoară pe fundalul unei schimbări mai largi a politicilor lingvistice din Letonia. După invazia Rusiei, spațiul acordat limbii ruse în educație și în alte domenii ale vieții publice a fost redus, iar această schimbare a devenit una dintre liniile de conflict dintre partidele care încearcă să mobilizeze electoratul rusofon și celelalte formațiuni.

Materialul BECID subliniază și o problemă de reprezentare. Alegătorii care susțin sprijinul Letoniei pentru Ucraina, dar au în același timp preocupări privind drepturile și integrarea populației rusofone, găsesc mai greu o formațiune care să combine cele două poziții.

Cele trei situații nu ar trebui astfel reunite sub eticheta unei singure campanii de dezinformare electorală. Suedia arată cum o eroare tehnică reală și incidente locale pot deveni baza unor acuzații mult mai ample decât permit dovezile; Germania arată cum o diferență statistică reală poate fi transformată într-o concluzie despre fraudă fără demonstrarea mecanismului presupus; iar Letonia arată cum un șoc geopolitic poate fragmenta un electorat și poate schimba temele pe care partidele încearcă să-l mobilizeze.

Numitorul comun este necesitatea delimitării dintre ceea ce poate fi documentat și interpretarea politică construită în jurul acelui fapt. Într-un scrutin, o eroare administrativă trebuie investigată, iar o anomalie statistică poate cere explicații, dar existența lor nu dovedește automat manipularea. În același timp, competiția pentru un grup lingvistic sau etnic rămâne o dispută politică legitimă cât timp nu este confundată cu o dovadă de ingerință sau fraudă fără probe.