Președinția COP17 lansează o platformă care să ajute statele să recunoască zonele conservate din afara ariilor protejate

Președinția armeană a conferinței ONU pentru biodiversitate COP17 a lansat la Erevan, pe 28 octombrie, o platformă destinată să ajute statele să identifice și să evalueze zone în care natura este conservată pe termen lung, deși acestea nu au statut de arie protejată. Inițiativa urmărește să facă mai consecventă recunoașterea acestor teritorii și contribuția lor la obiectivul global de conservare pentru 2030.

Pe scurt Președinția armeană a COP17 a lansat pe 28 octombrie o platformă care își propune să ajute statele să identifice, să evalueze și să raporteze zone conservate eficient în afara ariilor protejate. Inițiativa este condusă de Armenia împreună cu Secretariatul Convenției privind diversitatea biologică, FAO și IUCN. Sprijinul anunțat include coordonarea expertizei, schimburi între specialiști și asistență tehnică. Platforma sprijină obiectivul global de conservare a cel puțin 30% din suprafețele terestre și apele interioare și a cel puțin 30% din zonele marine și costiere până în 2030. Zonele agricole, forestiere sau marine pot contribui numai dacă îndeplinesc criteriile de conservare pe termen lung. Recunoașterea trebuie să respecte drepturile și participarea comunităților care le gestionează. Lansarea nu recunoaște automat noi suprafețe conservate și, potrivit președinției COP17, nu urmărește obligații noi. Nu a fost anunțat un buget; rezultatele vor depinde de evaluare, gestionare și monitorizare.

Denumită Yerevan Global OECM Action Hub, platforma este condusă de Armenia, în cooperare cu Secretariatul Convenției privind diversitatea biologică, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Hambardzum Matevosyan, ministrul armean al mediului și președintele COP17, a invitat țările și partenerii interesați să participe la inițiativă, care pune accentul pe expertiză, schimb de experiență și asistență tehnică.

Miza este recunoașterea unor rezultate de conservare care există și în afara parcurilor naționale sau rezervațiilor. În cadrul Convenției, asemenea zone sunt cunoscute drept OECM, după denumirea engleză Other Effective Area-based Conservation Measures. Definiția și criteriile lor au fost adoptate în 2018. Sunt teritorii delimitate geografic, aflate în afara ariilor protejate, a căror administrare asigură rezultate pozitive și durabile pentru biodiversitate, păstrând speciile și habitatele în mediul lor natural. Conservarea poate fi scopul principal, unul secundar sau un rezultat al gestionării în alte scopuri.

Un teritoriu administrat de o comunitate pentru folosirea sustenabilă a resurselor ar putea îndeplini aceste criterii fără să devină parc național. Nu este însă suficient să aibă arbori, să fie lucrat prin metode tradiționale sau să limiteze unele activități economice. Evaluarea trebuie să arate ce biodiversitate conservă, cine răspunde de administrare și cum pot fi menținute rezultatele în timp. Distincția contează pentru ca suprafețele raportate să reflecte conservarea efectivă, nu doar schimbarea unei etichete administrative.

Tocmai identificarea și raportarea acestor zone creează dificultăți. Potrivit IUCN, statele folosesc metode care nu sunt întotdeauna comparabile și se confruntă cu limite conceptuale, tehnice și instituționale. Platforma își propune să conecteze administrațiile care au nevoie de sprijin cu organizațiile și experții capabili să îl ofere, folosind orientările existente, rețele de învățare și studii de caz.

Asistența pentru state ar urma să se bazeze pe grupuri regionale de lucru și pe un repertoriu de studii de caz și bune practici. Ele fac parte dintr-o structură care combină sprijinul tehnic cu o coordonare internațională mai strânsă a orientărilor și metodelor de evaluare, sub conducerea politică a președinției COP17.

O atenție specială este acordată peisajelor agricole, forestiere și zonelor marine în care se desfășoară activități productive. Godfrey Magwenzi, director general adjunct al FAO și director de cabinet, a arătat, potrivit comunicatului IUCN, că sistemele agroalimentare au rămas prea des la periferia politicilor de conservare, deși pot contribui la reducerea pierderii biodiversității. Rolul FAO este legat de implicarea producătorilor și a comunităților care gestionează resursele. Activitatea economică sustenabilă nu echivalează însă automat cu îndeplinirea criteriilor OECM; recunoașterea depinde de rezultatele de conservare demonstrate.

Inițiativa sprijină ținta cunoscută drept 30x30 din Cadrul mondial pentru biodiversitate Kunming–Montreal, adoptat în decembrie 2022. Până în 2030, obiectivul este conservarea și gestionarea eficientă, la nivel global, a cel puțin 30% din suprafețele terestre și apele interioare și a cel puțin 30% din zonele marine și costiere. Ținta poate fi atinsă prin arii protejate și OECM, cu recunoașterea teritoriilor indigene și tradiționale acolo unde este cazul. Nu contează numai întinderea lor, ci și reprezentativitatea ecologică, legăturile dintre habitate și guvernanța echitabilă. Utilizările permise trebuie să fie compatibile cu conservarea.

Pentru popoarele indigene și comunitățile locale, recunoașterea unei zone poate face vizibilă contribuția lor la protejarea naturii, dar trebuie să le respecte drepturile asupra teritoriilor și resurselor. Cadrul global prevede participarea efectivă la decizii, iar orientările privind OECM includ consimțământul liber, prealabil și informat în condițiile aplicabile. Aceste garanții fac parte din standardele existente; nu sunt reguli create de noua platformă.

Datele pentru urmărirea progreselor sunt colectate prin Protected Planet, în baza mondială privind ariile protejate și conservate, WDPCA, produs comun al UNEP și IUCN, gestionat de UNEP-WCMC cu sprijinul guvernelor și al altor furnizori de date. Baza a reunit în noiembrie 2025 evidențele anterior separate pentru ariile protejate și OECM. Platforma de la Erevan urmărește să îmbunătățească evaluarea și raportarea zonelor, folosind criteriile convenite, fără să înlocuiască acest sistem.

La lansare nu a fost anunțat un buget al platformei. Organizatorii au prezentat un mecanism de cooperare și asistență tehnică, nu o alocare de granturi pentru proiecte naționale. Matevosyan a precizat, în declarația publicată de IUCN, că inițiativa nu urmărește să creeze obligații noi sau să înlocuiască inițiativele existente. Lansarea nu înseamnă, prin ea însăși, recunoașterea unor suprafețe suplimentare ca fiind conservate.

Pentru statele și comunitățile participante, utilitatea platformei va depinde de accesul la expertiză și de capacitatea de a transforma evaluările în gestionare și monitorizare pe termen lung. Rezultatul relevant pentru obiectivul din 2030 va fi păstrarea biodiversității în zonele recunoscute, nu simpla creștere a suprafeței înscrise în evidențe.