Eurodeputatul estonian Jüri Ratas propune eliminarea noilor condiții de investiții pentru certificatele gratuite de emisii și protecții suplimentare pentru industrie

Eurodeputatul estonian Jüri Ratas, din grupul Partidului Popular European, propune eliminarea noilor obligații de investiții în decarbonizare pe care Comisia Europeană vrea să le introducă pentru acordarea certificatelor gratuite de emisii din 2031. În proiectul său de aviz pentru Comisia pentru industrie, cercetare și energie a Parlamentului European, el cere și mecanisme care să oprească sau să inverseze parțial reducerea alocărilor gratuite atunci când protecția industriei europene față de concurența externă se dovedește insuficientă.

Pe scurt Comisia propune acordarea a 80% din alocarea gratuită după aprobarea unui plan de decarbonizare, iar a restului de 20% după verificarea investițiilor și a reducerilor de emisii. Ratas cere eliminarea acestui mecanism, care ar impune investiții cel puțin egale cu valoarea întregii alocări gratuite din perioada de cinci ani. Pentru sectoarele acoperite de mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, raportorul propune păstrarea unei părți mai mari din alocările gratuite în 2030–2032. Evaluări la fiecare doi ani ar putea declanșa înghețarea reducerilor și, dacă problemele persistă, revenirea parțială asupra lor. Plafonul total de emisii ar scădea mai lent decât propune Comisia în 2031–2035, cu un factor liniar de reducere de 3,2% în loc de 3,7%. Din 2036, Ratas propune însă 2,2%, față de 1,7% în textul Comisiei, deci un ritm mai rapid în a doua etapă. Instalațiile cu emisii sub media celor mai eficiente 10% din sector ar primi un supliment de 10% la alocarea gratuită, potrivit unui alt amendament. Documentul este proiectul raportorului pentru aviz, fără a reprezenta o poziție adoptată de comisie sau de Parlament.

Disputa privește felul în care industria ar urma să primească în continuare sprijin în sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii, cunoscut drept EU ETS. Potrivit Comisiei, alocările gratuite urmăresc limitarea riscului ca producția și emisiile să fie transferate în afara Europei. Cantitățile se calculează folosind repere de eficiență, iar certificatele necesare pe care o instalație nu le primește gratuit trebuie cumpărate.

Propunerea Comisiei ar introduce din 2031 o condiție generală de investiții în decarbonizare în UE. Operatorii ar trebui să pregătească un plan verificat și aprobat de autoritatea competentă, iar investițiile eligibile ar trebui să atingă cel puțin valoarea economică a tuturor certificatelor gratuite aferente perioadei de cinci ani. Planul ar trebui să prevadă măsuri și obiective intermediare compatibile cu neutralitatea climatică.

Mecanismul denumit „80/20” privește momentul acordării certificatelor, nu împărțirea emisiilor între o parte gratuită și una taxată. După aprobarea planului, 80% din alocarea perioadei ar fi distribuită în tranșe anuale. Restul de 20% ar fi acordat după confirmarea investițiilor eligibile în UE și a unor reduceri semnificative de emisii, verificarea urmând să aibă loc cel târziu la doi ani după încheierea perioadei. Propunerea include derogări, între altele, pentru instalațiile cele mai eficiente și pentru anumite proiecte sprijinite prin fonduri europene.

Ratas cere ștergerea dispozițiilor care instituie acest mecanism. În justificarea proiectului, el susține că obligațiile rigide și termenele de reinvestire pot determina unele întreprinderi mari consumatoare de energie să reducă activitatea sau să închidă instalații. Argumentul său este că tehnologiile necesare reducerii emisiilor, inclusiv hidrogenul, captarea și stocarea carbonului ori electrificarea proceselor la temperaturi înalte, nu sunt încă disponibile la scară suficientă sau viabile comercial pentru toate sectoarele.

O a doua schimbare privește retragerea treptată a certificatelor gratuite pentru produsele acoperite de mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră, CBAM. Acesta privește importurile, în timp ce exportatorii europeni pot rămâne expuși concurenței producătorilor din țări fără un cost comparabil al carbonului. Proiectul urmărește să introducă protecții distincte și pentru această parte a producției.

Comisia propune deja prelungirea alocărilor gratuite pentru sectoarele CBAM până la sfârșitul lui 2037. Ratas păstrează în calendarul de bază eliminarea lor din 2038, dar modifică etapele intermediare. Factorul aplicat alocării gratuite ar fi de 70% în 2030, în loc de 59%, de 58% în 2031, în loc de 48%, și de 40% în 2032, în loc de 37,5%. Aceste procente se aplică alocării calculate potrivit regulilor ETS; ele nu reprezintă o cotă garantată din emisiile efective ale fiecărei fabrici.

Calendarul ar putea fi întrerupt printr-un mecanism nou de evaluare a eficacității CBAM. Comisia ar face prima evaluare până la 30 noiembrie 2028 și ar repeta-o la fiecare doi ani, analizând extinderea capacităților în afara UE, scăderea producției europene, creșterea ponderii importurilor, evoluția exporturilor și diferența dintre costurile carbonului suportate de producători.

Pentru indicatorii privind producția, importurile, exporturile și relocarea investițiilor, proiectul folosește praguri de peste două puncte procentuale față de evoluțiile din perioada de referință, cu ajustările specifice fiecărui indicator. Pentru diferența de cost al carbonului, pragul prevăzut este o creștere de peste 15% în perioada evaluată. Raportorul urmărește astfel să distingă deteriorarea suplimentară de tendințele care existau deja înaintea retragerii alocărilor gratuite.

Declanșarea unui indicator ar opri reducerile programate pentru următorii doi ani în sectorul afectat. Dacă problema persistă la evaluarea următoare, Comisia ar trebui să majoreze din nou factorul de alocare, în limita nivelului aplicabil în anul anterior primei evaluări. Atunci când sunt afectați numai indicatorii referitori la exporturi, protecția ar viza partea alocării corespunzătoare expunerii la export, nu întreaga producție a sectorului.

Separat de distribuirea gratuită a certificatelor, Ratas propune modificarea ritmului în care scade plafonul total al sistemului. Factorul liniar ar fi de 3,2% în 2031–2035 și de 2,2% din 2036, comparativ cu 3,7% și, respectiv, 1,7% în propunerea Comisiei. Modificarea ar reduce presiunea în prima jumătate a deceniului, dar ar accelera reducerea față de textul Comisiei în a doua jumătate. Procentele descriu traiectoria plafonului ETS, fără a constitui obligații identice de reducere pentru fiecare întreprindere.

Proiectul include și un stimulent pentru instalațiile cu performanțe ridicate. Cele ale căror emisii sunt sub media celor mai eficiente 10% din sector sau subsector, pe baza anilor 2026 și 2027 și a reperelor relevante pentru produse, ar primi cu 10% mai multe certificate gratuite decât cantitatea calculată în mod obișnuit. Suplimentul este prezentat drept o recompensă pentru eforturile timpurii de decarbonizare.

Textul conține însă o neconcordanță între justificare și amendamente în privința relocării. Ratas afirmă că vrea să păstreze obligația de restituire a certificatelor pentru companiile care își mută producția în afara UE. Amendamentul 28 cere totuși eliminarea integrală a alineatelor propuse de Comisie pentru noul mecanism, inclusiv a alineatului care cuprinde această obligație, fără să o reintroducă distinct în amendamentele prezentate.

Proiectul de aviz, datat 18 septembrie, este destinat Comisiei pentru mediu, climă și siguranță alimentară, responsabilă de dosarul legislativ. Propunerile lui Ratas trebuie examinate în procesul parlamentar; publicarea documentului nu modifică obligațiile actuale ale întreprinderilor și nu stabilește poziția finală a Parlamentului în negocierile cu Consiliul.