IEEP estimează că 141,3 milioane de găini ouătoare sunt încă ținute în cuști și cere o PAC orientată spre tranziția fermelor

Aproximativ 141,3 milioane de găini ouătoare din Uniunea Europeană erau încă ținute în sisteme cu cuști în 2025, echivalentul a 35,5% din efectiv, potrivit unei analize publicate de Institute for European Environmental Policy. Raportul examinează cum ar putea fi folosită Politica Agricolă Comună după 2027 pentru finanțarea tranziției către sisteme fără cuști și constată că sprijinul dedicat explicit acestei schimbări este încă limitat în actualele planuri naționale.

Pe scurt IEEP estimează că 141,3 milioane de găini ouătoare, 35,5% din totalul UE, erau încă ținute în cuști în 2025. Autorii au identificat 136 de scheme din actuala PAC legate de sănătatea sau bunăstarea animalelor, dintre care 17 privesc sectorul avicol și opt menționează explicit sisteme fără cuști pentru găinile ouătoare. România se află printre cele șase state analizate. Cifra de 49,5% folosită în raport pentru România se referă la găinile crescute în sisteme la sol, nu la ponderea găinilor ținute în cuști. Autorii propun un calendar european clar pentru eliminarea cuștilor și planuri naționale pe specii, iar sprijinul PAC ar urma să fie concentrat asupra investițiilor care produc o schimbare reală a sistemului de creștere. Raportul a fost comandat de Humane World for Animals și a beneficiat de sprijin financiar prin programul LIFE. Analiza include cercetare documentară și zece interviuri în șase state și nu reprezintă o propunere legislativă a Comisiei Europene.

Sectorul ouălor s-a schimbat semnificativ în ultimele două decenii, după interzicerea în UE a cuștilor convenționale pentru găinile ouătoare. Legislația europeană permite însă în continuare cuștile îmbunătățite, alături de sisteme la sol, free-range și producție ecologică, iar viteza tranziției diferă mult între state.

Raportul IEEP folosește date pentru 2025 și estimează că aproape două treimi dintre găinile ouătoare din UE sunt deja crescute în afara cuștilor. Restul de 35,5% reprezintă însă încă peste 141 de milioane de păsări, ceea ce transformă o eventuală eliminare completă a cuștilor într-o investiție de amploare pentru fermele care trebuie să își modifice clădirile, echipamentele și sistemul de producție.

Autorii au analizat șase state pentru a vedea cum este folosită actuala Politică Agricolă Comună în această tranziție. România este inclusă alături de alte piețe cu structuri diferite ale producției, ceea ce permite comparația între state unde trecerea la sistemele fără cuști este mai avansată și state unde investițiile necesare rămân mai mari.

În cazul României, raportul indică o pondere de 49,5% pentru sistemele la sol. Această cifră nu reprezintă procentul găinilor aflate în cuști și nici nu poate fi folosită ca atare pentru a calcula dimensiunea sectorului românesc care ar trebui convertit. Sistemele la sol sunt deja sisteme fără cuști, chiar dacă păsările sunt crescute în interiorul clădirilor.

Analiza actualei PAC a identificat 136 de scheme care includ măsuri privind sănătatea sau bunăstarea animalelor. Numai 17 sunt legate de sectorul avicol, iar opt fac referire explicită la sisteme fără cuști pentru găinile ouătoare. Imaginea rezultată este a unei politici agricole care poate finanța bunăstarea animalelor prin mai multe instrumente, dar în care tranziția de la cuști nu apare încă drept un obiectiv separat și uniform în toate statele.

Investițiile pot fi sprijinite prin măsuri de dezvoltare rurală, plăți asociate unor practici de bunăstare sau alte intervenții prevăzute în planurile strategice naționale. Modul în care aceste instrumente sunt folosite diferă însă de la un stat la altul, pentru că actuala PAC lasă guvernelor o marjă importantă în alegerea intervențiilor și a beneficiarilor.

Raportul propune ca această fragmentare să fie redusă după 2027 printr-un calendar european clar și prin planuri naționale pentru fiecare specie vizată de trecerea la sisteme fără cuști. În sectorul găinilor ouătoare, finanțarea ar putea fi folosită pentru conversia instalațiilor, adaptarea clădirilor și alte investiții necesare fermelor care nu pot absorbi singure costul tranziției.

Autorii nu recomandă însă ca orice conversie să fie plătită automat din bugetul public. Ei susțin că sprijinul ar trebui concentrat asupra schimbărilor care nu s-ar produce în mod normal numai prin stimulentele pieței și asupra investițiilor care depășesc simpla conformare cu cerințele minime.

Această abordare pornește și de la diferențele dintre ferme. Costul conversiei unei exploatații depinde de dimensiune, clădiri, echipamente, accesul la teren, sistemul ales și posibilitatea de a continua producția în perioada lucrărilor. Raportul reunește estimări din literatura existentă, dar nu stabilește un cost european unic pentru eliminarea cuștilor.

Retailerii și producătorii de alimente au influențat deja tranziția în unele state prin angajamente de a cumpăra ouă provenite numai din sisteme fără cuști. Acolo unde cererea comercială acoperă o parte suficientă din costurile suplimentare, nevoia de bani publici poate fi mai redusă. În alte regiuni, fermele mai mici sau piețele unde diferența de preț este limitată pot avea dificultăți mai mari în finanțarea investiției.

Acest context explică de ce IEEP leagă viitoarea PAC de funcționarea pieței. Sprijinul public ar urma să completeze investiția privată acolo unde conversia are nevoie de finanțare suplimentară, iar instrumentele ar trebui concepute astfel încât fermierii să știe din timp ce investiții vor rămâne eligibile și în ce interval trebuie realizate.

Discuția este legată de angajamentul mai larg al Uniunii privind bunăstarea animalelor. După inițiativa cetățenească europeană „End the Cage Age”, Comisia a anunțat intenția de a propune eliminarea treptată a cuștilor pentru mai multe categorii de animale. O asemenea schimbare legislativă și modul în care ar fi finanțată tranziția fermelor sunt însă procese distincte: regulile privind bunăstarea stabilesc condițiile de producție, în timp ce PAC poate decide dacă și în ce condiții investițiile primesc sprijin public.

Raportul IEEP privește tocmai această a doua parte a problemei. El nu introduce o obligație nouă pentru fermieri și nici nu stabilește un calendar legal pentru eliminarea cuștilor. Recomandările sunt adresate pregătirii PAC pentru perioada de după 2027 și negocierii cadrului în care statele vor putea acorda finanțare agriculturii.

Autorii au combinat analiza documentelor și a schemelor PAC cu zece interviuri realizate în cele șase state selectate. Rezultatele descriu instrumentele existente și experiența actorilor intervievați, fără a demonstra că o anumită schemă de finanțare a determinat singură ritmul tranziției într-o țară.

Raportul a fost comandat de Humane World for Animals, organizație care susține eliminarea sistemelor de creștere în cuști. IEEP precizează și sprijinul financiar primit prin programul LIFE al Uniunii Europene, iar concluziile și recomandările aparțin autorilor.

Pentru România, viitoarea negociere a PAC va determina ce tipuri de investiții pot fi finanțate și în ce condiții. Dimensiunea sprijinului necesar nu poate fi stabilită doar din ponderea actuală a diferitelor sisteme de creștere: va depinde de numărul și structura fermelor care mai folosesc cuști, costurile conversiei și calendarul pe care îl va adopta în final Uniunea pentru noua legislație privind bunăstarea animalelor.