20 de eurodeputați români cer ca amânarea obligațiilor privind metanul să se aplice și producătorilor europeni

Douăzeci de eurodeputați români din S&D și PPE cer Comisiei Europene să extindă la producătorii de petrol și gaze din UE răgazul propus pentru unele obligații privind metanul aplicabile importurilor. Ei avertizează că operatorii europeni trebuie să prezinte din februarie 2027 rapoarte bazate pe măsurători la nivelul siturilor și verificate independent, în timp ce metodologia, standardele și capacitatea de acreditare necesare aplicării acestor obligații nu ar fi încă pe deplin operaționale. Propunerea Comisiei din 14 octombrie modifică în principal termenele pentru importuri și intensitatea metanului, dar nu amână termenul din articolul 12 pentru raportarea verificată a producătorilor din UE.

Douăzeci de eurodeputați români cer Comisiei Europene să extindă la producătorii europeni de petrol și gaze amânarea propusă pentru unele obligații privind metanul aplicabile importurilor, susținând că aceleași probleme de verificare și acreditare afectează ambele categorii de operatori. Scrisoarea din 14 octombrie este semnată de Victor Negrescu, șeful delegației române S&D, Daniel Buda, șeful delegației române PPE, și alți 18 eurodeputați din cele două grupuri și vine în aceeași zi în care Comisia a prezentat propunerea legislativă de modificare a Regulamentului privind metanul.

Pe scurt
Cei 20 de eurodeputați cer ca obligațiile producătorilor europeni care devin aplicabile în 2027 să primească același răgaz propus de Comisie pentru anumite cerințe privind importurile.

Propunerea Comisiei modifică termene din articolele 28 și 29 privind importurile și intensitatea metanului, dar păstrează termenul de 5 februarie 2027 prevăzut în articolul 12 pentru rapoartele verificate ale producătorilor din UE.

Semnatarii susțin că piața verificatorilor acreditați și o parte din standardele și metodologia tehnică necesare regulamentului nu sunt încă pregătite pentru aplicarea integrală a obligațiilor.

România este folosită drept principal exemplu deoarece are un număr foarte mare de sonde active, inactive și abandonate și urmează să își majoreze producția de gaze odată cu Neptun Deep.

Scrisoarea nu schimbă legislația. Pentru ca solicitarea să producă efecte juridice, Parlamentul European și Consiliul trebuie să modifice propunerea Comisiei în cursul procedurii legislative.

Regulamentul adoptat în 2024 a construit două trasee care ar trebui să conducă treptat la standarde comparabile pentru producția europeană și combustibilii fosili importați. Operatorii din UE trebuie să măsoare și să raporteze emisiile de metan provenite de la instalațiile lor, iar datele trebuie evaluate de verificatori independenți. Pentru importuri, regulamentul introduce progresiv obligații prin care companiile europene trebuie să demonstreze că producătorii externi folosesc sisteme de monitorizare, raportare și verificare echivalente cu cele cerute în Uniune.

Propunerea prezentată de Comisie la 14 octombrie modifică partea referitoare la importuri și la intensitatea metanului. În forma propusă, demonstrarea conformității prevăzută de articolul 28 pentru livrările din 2028 ar urma să fie făcută până la 31 mai 2029, iar raportarea intensității metanului prevăzută de articolul 29 ar fi mutată la 5 august 2029. Respectarea valorilor maxime de intensitate ar urma să înceapă la 5 august 2031. Comisia justifică schimbarea prin presiunile asupra piețelor energetice și prin necesitatea de a evita probleme suplimentare de aprovizionare într-un moment în care oferta globală de petrol și gaze este afectată de criza din Orientul Mijlociu.

Pentru producătorii din interiorul UE, articolul 12 păstrează însă termenul de 5 februarie 2027 pentru primele rapoarte cu măsurători la nivelul surselor și siturilor. Aceste rapoarte trebuie evaluate de un verificator independent și însoțite de o declarație de verificare. Eurodeputații susțin că diferența de calendar lasă producția europeană într-o poziție mai dificilă exact în perioada în care importurile ar primi timp suplimentar pentru o parte a aceluiași sistem de control.

Problema pe care o ridică scrisoarea nu este existența obligației de reducere a emisiilor de metan, pe care semnatarii spun că o susțin, ci posibilitatea de a o aplica în termenul actual folosind infrastructura de verificare cerută de regulament. Romgaz ar fi consultat piața fără să identifice un verificator acreditat pentru cerințele specifice regulamentului în România sau într-un alt stat membru, potrivit documentului transmis Comisiei. Semnatarii mai afirmă că organismele naționale de acreditare nu pot finaliza procesul până când cerințele tehnice pentru verificare nu sunt definite suficient de clar.

Această afirmație privind inexistența unui verificator disponibil provine din informația prezentată de semnatari și nu dintr-un inventar european independent al tuturor organismelor de verificare. Regulamentul confirmă însă că implementarea depinde de standarde și instrumente tehnice suplimentare. Comisia lucrează în continuare la metodologia privind intensitatea metanului, la cerințele pentru măsurare și la cadrul pentru demonstrarea echivalenței, iar eurodeputații cer un calendar public pentru finalizarea acestor elemente și pentru funcționarea efectivă a sistemului de acreditare.

O parte din problema tehnică este legată chiar de calendarul măsurătorilor. Raportul din februarie 2027 trebuie să includă date din 2026, iar pentru anumite tipuri de măsurători operatorii trebuie să contracteze zboruri cu drone, elicoptere sau alte metode aeriene. În cazul Romgaz, scrisoarea susține că procedurile de achiziție publică și condițiile meteorologice din toamnă și iarnă reduc timpul efectiv disponibil pentru efectuarea acestor măsurători. Ministerul Energiei nu poate acorda unilateral o derogare de la termen, deoarece obligația este stabilită prin regulament european.

Discuția privind pregătirea sistemului exista înaintea propunerii din octombrie. La Consiliul Energie din iunie, 12 state membre, printre care România, Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Suedia, au cerut timp pentru dezvoltarea protocoalelor de verificare, a capacităților de verificare și a procedurilor de acreditare. Nota transmisă Consiliului cerea și ca regulile să fie aplicate într-un mod echilibrat și nediscriminatoriu operatorilor economici din UE și celor din afara Uniunii.

Eurodeputații folosesc aceeași problemă pentru a cere un tratament simetric al producției europene. Ei vor amânarea cu aceeași perioadă a termenului de 5 februarie 2027 și a cerințelor de verificare conexe, iar până la apariția verificatorilor acreditați propun recunoașterea temporară a verificărilor realizate în cadrul Oil and Gas Methane Partnership 2.0 al Programului ONU pentru Mediu. Regulamentul utilizează deja OGMP 2.0 ca reper pentru calitatea datelor în anumite situații legate de producători și importuri.

Scrisoarea cere și protecție împotriva sancțiunilor atunci când un operator nu poate obține o declarație de verificare din cauza inexistenței unui verificator acreditat. Regulamentul prevede sancțiuni efective, proporționale și disuasive și stabilește plafoane ridicate pentru persoanele juridice, dar plafonul maxim nu este o amendă automată pentru un raport fără declarație. Autoritățile trebuie să țină cont de gravitatea și durata încălcării, de eventualul caracter intenționat și de cooperarea operatorului.

România devine exemplul central al scrisorii din cauza structurii istorice a industriei sale. Semnatarii citează o analiză care inventariază aproximativ 54.600 de sonde forate în aproape 170 de ani de producție, dintre care circa 10.700 ar fi active, iar alte aproximativ 43.900 inactive sau abandonate. Pentru unele sonde abandonate de zeci de ani nu mai există documentație completă sau un operator responsabil, iar articolul 18 din regulament poate transfera către stat anumite obligații atunci când responsabilul nu poate fi identificat.

Regulamentul recunoaște deja parțial dificultatea statelor cu un număr foarte mare de sonde istorice. Pentru inventarierea sondelor inactive și abandonate există o abordare graduală în statele cu cel puțin 40.000 de astfel de amplasamente. Semnatarii cer ca logica să fie extinsă și la termenele pentru măsurare, verificare și reducerea emisiilor, precum și crearea unei finanțări europene dedicate sondelor pentru care obligațiile ajung în sarcina statului.

Estimarea de aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru costul implementării regulamentului în sectorul românesc este atribuită industriei și nu reprezintă o evaluare de impact a Comisiei. Scrisoarea indică drept exemplu și un contract lansat de OMV Petrom pentru închiderea și abandonarea a 1.975 de sonde, argumentând că numărul mare de instalații istorice face conformarea mult mai costisitoare decât în state fără o asemenea moștenire industrială.

Impactul potențial este legat și de rolul României în aprovizionarea regională cu gaze. Țara produce aproximativ 10 miliarde de metri cubi pe an, iar producția este așteptată să crească odată cu Neptun Deep, proiect dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz în Marea Neagră. Scrisoarea estimează aproximativ 8 miliarde de metri cubi anual din noul proiect și susține că termenele regulamentului coincid cu perioada în care România ar urma să își majoreze substanțial producția.

Din această perspectivă, semnatarii argumentează că o diferență temporară între obligațiile producției interne și cele ale importurilor poate afecta zăcămintele mature, unde costurile suplimentare de conformare au o pondere mai mare. Ei leagă problema de securitatea energetică și susțin că închiderea anticipată a unor sonde marginale ar putea reduce producția europeană și crește necesarul de import. Aceasta este o evaluare politică și economică a eurodeputaților, nu o concluzie adoptată de Comisie.

Comisia susține, la rândul său, că modificarea prezentată la 14 octombrie este limitată și nu schimbă obiectivul Regulamentului privind metanul. Reducerea emisiilor din importuri rămâne o componentă centrală deoarece UE cumpără din afara Uniunii majoritatea petrolului și gazelor pe care le consumă, iar o parte importantă a emisiilor asociate acestui consum este generată înainte ca energia să ajungă pe piața europeană.

Scrisoarea celor 20 de eurodeputați introduce acum în procedura legislativă o opțiune mai amplă decât cea propusă de Comisie. Dacă Parlamentul European și Consiliul acceptă extinderea, actul final ar modifica și calendarul obligațiilor care se aplică producției europene în 2027. Dacă amendamentele nu sunt adoptate, termenul de 5 februarie 2027 din articolul 12 rămâne aplicabil, chiar dacă termenele pentru anumite cerințe privind importurile sunt deplasate.

https://2eu.brussels/ro/news/20-de-eurodeputati-romani-cer-ca-amanarea-obligatiilor-privind-metanul-sa-se-aplice-si-producatorilor-europeni