ECR cere UE să reflecteze după ce Islanda a respins reluarea negocierilor de aderare

Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din Parlamentul European a cerut Uniunii Europene să analizeze motivele pentru care Islanda a respins reluarea negocierilor de aderare, după referendumul din 29 august încheiat cu 52,8% împotrivă și 47,2% pentru. Copreședinții ECR, Nicola Procaccini și Patryk Jaki, au legat rezultatul de preocupările privind suveranitatea națională, subsidiaritatea și controlul democratic, într-o interpretare politică formulată la o zi după vot.

Pe scurt Islandezii au respins reluarea negocierilor de aderare la UE cu 52,8% din voturi, față de 47,2% pentru, la o prezență de 82,5%. Referendumul nu a fost un vot asupra aderării propriu-zise, ci asupra întrebării dacă Islanda trebuie să redeschidă negocierile suspendate în 2013. ECR consideră că rezultatul ar trebui să determine UE să examineze mai atent preocupările privind suveranitatea, subsidiaritatea și responsabilitatea democratică. Nicola Procaccini spune că faptul că o țară europeană prosperă și democratică nu a dorit nici măcar redeschiderea negocierilor ar trebui să determine Bruxelles-ul să analizeze unde cooperarea europeană aduce valoare clară. Patryk Jaki susține că temerile privind transferul unor decizii importante în afara controlului democratic național nu ar trebui minimalizate, însă aceasta este poziția politică a ECR, nu o concluzie oficială asupra motivelor votului islandez.

Referendumul islandez din 29 august a închis, pentru moment, perspectiva reluării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. După numărarea voturilor, 52,8% dintre participanți s-au pronunțat împotriva redeschiderii discuțiilor cu Bruxelles-ul, iar 47,2% au votat pentru, într-un scrutin la care au participat 82,5% dintre alegători.

Întrebarea nu a cerut islandezilor să decidă dacă țara trebuie să devină stat membru al UE. Alegătorii au fost întrebați dacă Islanda trebuie să reia negocierile de aderare, suspendate în 2013 după trei ani de discuții și înainte ca procesul să ajungă la unele dintre cele mai sensibile teme, în special pescuitul și agricultura.

Rezultatul a fost interpretat imediat de grupurile politice europene, iar ECR a folosit votul pentru a relansa propria critică asupra modului în care funcționează integrarea europeană. Într-o declarație publicată la 30 august, grupul spune că decizia islandezilor „ar trebui să determine o reflecție la Bruxelles” și că nu ar trebui tratată drept un episod izolat.

Copreședintele ECR Nicola Procaccini a descris votul drept o alegere suverană și democratică ce trebuie respectată și a subliniat că referendumul a avut loc într-un context geopolitic mai nesigur decât în urmă cu un deceniu. În opinia sa, faptul că această schimbare nu a fost suficientă pentru a produce o majoritate în favoarea reluării negocierilor ridică întrebări asupra atractivității actualului model de integrare.

„If a prosperous, democratic and outward-looking European country remains unconvinced that resuming EU membership talks might be the right path, the European Union should ask itself how it can better respect sovereignty and subsidiarity, become more effective and competitive, and focus more clearly on the areas where European cooperation adds genuine value”, a declarat Procaccini.

În română, copreședintele ECR spune că, dacă o țară europeană prosperă, democratică și deschisă rămâne neconvinsă că reluarea negocierilor ar fi calea potrivită, Uniunea ar trebui să se întrebe cum poate respecta mai bine suveranitatea și subsidiaritatea, deveni mai eficientă și competitivă și concentra cooperarea asupra domeniilor unde aceasta aduce valoare clară.

Patryk Jaki, celălalt copreședinte al grupului, a pus accentul asupra dimensiunii democratice a dezbaterii. El susține că preocupările exprimate în timpul campaniei privind controlul asupra unor decizii fundamentale nu ar trebui respinse sau prezentate caricatural și că UE ar trebui să examineze ce semnal transmite rezultatul asupra direcției integrării.

„The European Union is strongest when it respects the identities, democratic choices and constitutional traditions of its nations”, a declarat Jaki, argumentând că încrederea publică trebuie construită prin demonstrarea valorii cooperării europene, nu prin transferul inutil de responsabilități.

Declarațiile celor doi lideri ECR sunt însă o interpretare politică a rezultatului referendumului. Scrutinul nu a oferit alegătorilor posibilitatea de a indica motivele votului, iar rezultatul nu permite stabilirea unei singure explicații pentru majoritatea formată împotriva reluării negocierilor.

Campania din Islanda a reunit mai multe teme. Pescuitul și controlul asupra cotelor au rămas printre cele mai importante preocupări ale adversarilor aderării, alături de suveranitate și menținerea propriei monede. În paralel, susținătorii redeschiderii negocierilor au invocat avantajul participării directe la deciziile UE, posibilitatea unei integrări economice mai profunde și schimbarea mediului de securitate în Atlanticul de Nord.

Rezultatele regionale au arătat și diferențe interne importante. Sprijinul pentru reluarea negocierilor a fost majoritar în circumscripțiile din Reykjavík, unde a ajuns la aproximativ 55–58%, în timp ce opoziția a fost mai puternică în afara capitalei și a ajuns la aproximativ 60% în zonele rurale. (RÚV)

Islanda rămâne însă profund integrată în structurile europene chiar fără statut de membru al UE. Țara face parte din Spațiul Economic European, participă la piața unică și la spațiul Schengen și aplică o parte importantă a legislației europene relevante pentru aceste domenii, dar nu participă la procesul decizional al instituțiilor UE în același mod ca statele membre.

Guvernul islandez a indicat înaintea referendumului că un vot negativ ar pune capăt tentativei de redeschidere a negocierilor în actualul mandat. După rezultat, dezbaterea politică internă s-a mutat către modul în care țara își va gestiona relația cu Uniunea prin acordurile existente și către prioritățile economice interne, inclusiv inflația și costul creditului. (RÚV)

Pentru ECR, rezultatul oferă însă un argument într-o dezbatere europeană mai largă despre distribuția competențelor între Bruxelles și statele membre. Grupul susține de mult timp un model în care mai multe decizii rămân la nivel național și în care principiul subsidiarității limitează intervenția UE la domeniile unde acțiunea comună este considerată mai eficientă.

Votul islandez nu modifică direct politica de extindere a Uniunii și nici statutul celorlalte state candidate. El privește o țară care are deja o relație instituțională și economică mult mai apropiată de UE decât majoritatea candidaților și care a negociat anterior aderarea, dar a ales acum să nu redeschidă procesul.

Rezultatul introduce totuși un caz neobișnuit în actualul context al extinderii: în timp ce mai multe state din Europa de Est și Balcanii de Vest încearcă să avanseze către aderare, un stat european prosper și deja integrat în piața unică a decis prin referendum să nu reia negocierile. ECR încearcă să transforme această diferență într-o temă de dezbatere asupra modului în care Uniunea își definește competențele și relația cu suveranitatea națională.