ECDC recomandă 42 de zile de monitorizare pentru contacții cazurilor importate de virus Andes, fără testare de rutină în absența simptomelor

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) recomandă monitorizarea timp de 42 de zile a persoanelor care au fost în contact cu un caz probabil sau confirmat de infecție cu virusul Andes, în situația cazurilor sporadice importate în UE și Spațiul Economic European. Autoritățile ar trebui să urmărească activ persoanele cu expunere mai intensă, iar testarea să fie declanșată de apariția simptomelor. Testarea de rutină a contacților fără simptome nu este recomandată.

Pe scurtToți contacții identificați ai unui caz probabil sau confirmat ar trebui să își monitorizeze simptomele timp de 42 de zile de la ultima expunere. Pentru expunerea mai intensă, ECDC recomandă și contact regulat cu autoritatea de sănătate publică; la nivelul mai redus, automonitorizarea se face fără urmărire activă.

Apariția simptomelor declanșează autoizolarea, notificarea autorităților și testarea, indiferent de nivelul expunerii. Testarea de rutină a persoanelor fără simptome nu este recomandată, iar un rezultat negativ nu încheie autoizolarea dacă simptomele persistă.

În avion, apropierea locurilor servește identificării contacților, fără să însemne automat expunere ridicată. Autoritățile trebuie să evalueze interacțiunea efectivă, durata și eventualul contact cu secreții.

Transmiterea între oameni rămâne neobișnuită, iar criteriile operaționale de expunere nu au fost validate formal pentru virusul Andes. Recomandările păstrează evaluarea individuală și posibilitatea unor măsuri de precauție când informațiile sunt incomplete.

Recomandările răspund diferențelor dintre măsurile naționale aplicate după un caz importat raportat de Franța la începutul lunii august. Persoana revenise din Argentina și a fost ulterior îngrijită în Spania. Anchetele autorităților franceze și spaniole au identificat contacți în familie, printre personalul medical și printre călători, însă abordările au diferit în special în privința carantinei persoanelor fără simptome. Unele state au pus în discuție proporționalitatea unei carantine prelungite față de riscul relativ redus și incert de transmitere între oameni în asemenea cazuri.

ECDC organizează răspunsul în jurul a două criterii. „Nivelul expunerii determină intensitatea monitorizării. Simptomele determină testarea și intervenția clinică”, precizează agenția. Pentru ambele categorii de expunere, perioada de urmărire începe la ultimul contact cu risc, considerat ziua zero. Expunerea mai intensă presupune și contact regulat cu autoritatea de sănătate publică, de preferință telefonic; pentru expunerea mai redusă este recomandată automonitorizarea, fără această urmărire activă.

În categoria expunerii mai intense intră contactul cunoscut cu secreții respiratorii, salivă, sânge sau alte fluide ale unei persoane infectate, inclusiv în timpul îngrijirii, contactului intim ori folosirii aceluiași pat. Sunt incluse și interacțiunile apropiate care expun persoana la particule respiratorii, precum și expunerile neprotejate în servicii medicale sau laboratoare. Interacțiunile limitate ca durată ori apropiere și îngrijirea oferită cu echipament individual de protecție adecvat pe întreaga durată a expunerii pot fi încadrate la nivelul mai redus.

În transport, locul ocupat ajută la găsirea contacților, dar nu stabilește singur intensitatea expunerii. Pentru zborurile de peste șase ore, autoritățile pot evalua pasagerii de pe același rând și din cele două rânduri din față și din spate. Încadrarea depinde apoi de interacțiunea efectivă, durata călătoriei și eventualul contact cu secreții. Un loc apropiat de cel al persoanei infectate nu înseamnă automat expunere ridicată.

Dacă apar simptome compatibile, recomandarea este aceeași indiferent de categoria inițială a contactului: autoizolare, anunțarea imediată a autorității de sănătate publică și testare cât mai rapidă. Printre simptomele relevante se numără febra, durerile musculare, frisoanele, oboseala marcată și manifestările digestive sau respiratorii. ECDC recomandă testarea RT-PCR, preferabil din sânge integral, iar un rezultat pozitiv pentru infecție acută presupune gestionarea persoanei ca un caz confirmat și izolarea într-o unitate medicală, deoarece starea clinică se poate deteriora rapid.

Un rezultat negativ nu încheie automat măsurile dacă simptomele persistă. ECDC recomandă continuarea autoizolării până la dispariția acestora, evaluare clinică și luarea în considerare a repetării testelor; agravarea stării impune retestare imediată. După dispariția simptomelor, persoana poate reveni la monitorizarea corespunzătoare expunerii inițiale până la încheierea celor 42 de zile calculate de la ultimul contact cu risc.

Limitele testării explică de ce un test nu înlocuiește urmărirea simptomelor. În recomandările emise în mai pentru contacții cu risc ridicat ai focarului de pe nava MV Hondius, ECDC arăta că un rezultat PCR negativ poate apărea prea devreme pentru detectarea infecției, iar identificarea ARN-ului viral nu demonstrează automat capacitatea de transmitere. Atunci, testarea persoanelor fără simptome putea fi luată în considerare dacă existau resurse. Noua recomandare privește cazurile sporadice importate și nu recomandă această testare de rutină.

Monitorizarea este însoțită de măsuri preventive. ECDC recomandă contacților igiena mâinilor, evitarea folosirii în comun a obiectelor care pot fi contaminate cu salivă și evitarea contactului intim, precum și o bună ventilație în timpul interacțiunilor prelungite în interior. Agenția subliniază că transmiterea virusului Andes între oameni este documentată, dar rămâne neobișnuită și este asociată în principal unor expuneri apropiate și prelungite.

Certitudinea recomandărilor rămâne limitată. Dovezile provin în mare parte din investigații retrospective și studii observaționale, în special din Argentina și Chile, iar criteriile operaționale de apropiere și durată a expunerii nu au fost validate formal pentru virusul Andes. Perioada de contagiozitate și rolul persoanelor fără simptome sunt insuficient cunoscute. Autoritățile pot extinde, din precauție, identificarea contacților la cele 48 de ore anterioare primului simptom, dar ECDC avertizează că această măsură nu constituie o dovadă de transmitere presimptomatică. Evaluarea individuală și deciziile autorităților naționale rămân astfel parte a aplicării recomandărilor.

https://2eu.brussels/ro/news/ecdc-recomanda-42-de-zile-de-monitorizare-pentru-contactii-cazurilor-importate-de-virus-andes-fara-testare-de-rutina-in-absenta-simptomelor