Comisia trece de la rapoarte la dialoguri directe cu marile platforme privind dezinformarea

Google, Meta, Microsoft și TikTok au publicat al doilea set de rapoarte după integrarea Codului de conduită privind dezinformarea în Digital Services Act. După primul an complet de raportare în noul cadru, Comisia spune că va deschide dialoguri cu toate platformele și motoarele de căutare foarte mari semnatare pentru a examina nivelul angajamentelor asumate și modul în care acestea sunt aplicate.

Comisia Europeană va deschide dialoguri cu marile platforme online și motoarele de căutare care participă la Codul de conduită privind dezinformarea, după publicarea unui nou set de rapoarte care completează primul an de monitorizare de când Codul a fost integrat în cadrul Digital Services Act (DSA). Rapoartele prezentate de furnizori precum Google, Meta, Microsoft și TikTok acoperă perioada 1 ianuarie-30 iunie 2026 și descriu măsurile aplicate împotriva riscurilor de dezinformare, inclusiv în contextul războiului din Ucraina și al protejării integrității alegerilor.

Pe scurt

1.Platformele semnatare au publicat al doilea set de rapoarte de când Codul privind dezinformarea a devenit cod de conduită în cadrul DSA.

2.Rapoartele actuale acoperă perioada 1 ianuarie-30 iunie 2026 și includ date privind politici, instrumente, parteneriate, crize și integritatea alegerilor.

3.După acumularea unui an complet de raportare, Comisia va deschide dialoguri cu toate platformele și motoarele de căutare foarte mari semnatare.

4.Dialogurile vor examina atât nivelul angajamentelor asumate de fiecare serviciu, cât și aplicarea lor efectivă.

5.Deschiderea acestor dialoguri nu înseamnă automat declanșarea unei investigații DSA sau constatarea unei încălcări.

Schimbarea importantă nu este publicarea în sine a unor noi rapoarte. Platformele raportează periodic de mai mulți ani în cadrul Codului privind dezinformarea. Noutatea este statutul pe care aceste angajamente îl au după 1 iulie 2025, când Codul a fost integrat formal în arhitectura Digital Services Act. Din acel moment, respectarea angajamentelor asumate prin Cod poate fi folosită ca reper relevant atunci când Comisia analizează modul în care o platformă foarte mare gestionează riscurile sistemice prevăzute de DSA.

Codul rămâne construit pe angajamente asumate de semnatari, iar companiile nu sunt obligate să subscrie fiecare măsură disponibilă. Odată ce o platformă foarte mare alege însă anumite angajamente și declară că le aplică, diferența dintre ceea ce promite și ceea ce face devine relevantă pentru evaluarea conformității sale. Acesta este unul dintre motivele pentru care Comisia vrea acum să discute separat cu fiecare dintre marile servicii participante despre nivelul de subscriere și despre implementarea concretă.

Rapoartele semestriale oferă materia primă pentru această analiză. Ele includ informații privind politicile și instrumentele dezvoltate de platforme, colaborarea cu fact-checkeri și alte organizații, măsurile pentru limitarea stimulentelor economice asociate dezinformării și intervențiile legate de perioade cu risc ridicat. Actuala rundă conține și capitole dedicate crizelor în desfășurare, în special războiului din Ucraina, precum și acțiunilor privind integritatea proceselor electorale.

Comisia nu afirmă prin publicarea rapoartelor că toate aceste măsuri sunt suficiente. Rapoartele sunt în mare parte furnizate chiar de semnatari și trebuie diferențiate de evaluarea autorității asupra eficacității lor. Integrarea Codului în DSA a adăugat tocmai un nivel suplimentar de verificare: aderarea la angajamente este supusă auditului independent anual, iar performanța poate fi examinată în contextul obligațiilor privind evaluarea și reducerea riscurilor sistemice.

Pentru platformele foarte mari și motoarele de căutare foarte mari, această legătură cu DSA este esențială. Serviciile din aceste categorii, definite prin atingerea pragului de cel puțin 45 de milioane de utilizatori activi lunar în UE, trebuie să identifice și să reducă riscurile sistemice generate de funcționarea lor. Printre aceste riscuri se pot afla efectele asupra discursului civic, proceselor electorale, securității publice și altor interese protejate de regulament.

Codul încearcă să transforme aceste obligații generale în angajamente mai concrete pentru problema dezinformării. El acoperă domenii precum demonetizarea conținutului și actorilor care beneficiază financiar de dezinformare, transparența publicității politice, accesul cercetătorilor la informații, fact-checking, instrumente pentru utilizatori și cooperarea în perioade electorale.

Această arhitectură explică și de ce dialogurile anunțate de Comisie nu trebuie confundate cu procedurile formale de aplicare a DSA. Un dialog poate identifica zone unde angajamentele sunt insuficiente, unde platforma nu participă la anumite măsuri sau unde implementarea trebuie îmbunătățită. O investigație formală presupune însă o etapă juridică diferită și trebuie anunțată ca atare de Comisie.

După primele șase luni de funcționare a Codului în noua sa formă, platformele raportaseră în martie asupra perioadei iulie-decembrie 2025. Datele publicate acum pentru prima jumătate a lui 2026 completează pentru prima dată două perioade consecutive de șase luni în regimul DSA. Comisia spune explicit că acest an complet de informații îi permite să înceapă dialogurile privind nivelul de angajament al fiecărui semnatar VLOP sau VLOSE.

Diferențele între servicii pot fi relevante. Codul nu presupune că Facebook, Instagram, YouTube, Google Search, TikTok, Bing sau LinkedIn funcționează identic și nici că expun utilizatorii la aceleași mecanisme de propagare a informației. Un motor de căutare, o platformă video și o rețea socială au arhitecturi diferite, iar măsurile adecvate pentru reducerea riscului pot diferi în consecință.

Evaluarea nu privește numai existența unor reguli scrise. Un serviciu poate avea o politică împotriva anumitor comportamente coordonate sau un acord cu fact-checkeri, dar întrebarea de supraveghere este în ce măsură măsura funcționează la scara platformei, în mai multe limbi și în toate statele membre relevante. Tocmai această distanță dintre politică declarată, implementare și rezultat reprezintă una dintre problemele pe care sistemul de raportare încearcă să le facă mai vizibile.

Dimensiunea lingvistică este importantă pentru UE. Măsurile dezvoltate pentru piețele mari sau pentru conținutul în limba engleză nu produc automat aceleași rezultate în limbile cu mai puține resurse disponibile pentru moderare, verificarea faptelor sau cercetare. Codul include, prin urmare, indicatori și raportări care încearcă să permită evaluări și la nivelul statelor membre, nu numai agregat pentru întreaga Uniune.

Protecția alegerilor rămâne una dintre componentele cele mai sensibile ale sistemului. Codul prevede cooperarea între platforme, societatea civilă și fact-checkeri în perioadele electorale și include un mecanism de răspuns rapid. Rapoartele actuale descriu măsurile luate de platforme în acest domeniu, însă existența lor nu trebuie interpretată automat drept confirmare independentă că toate riscurile electorale au fost neutralizate.

Același principiu se aplică războiului din Ucraina. Platformele descriu acțiunile întreprinse în contextul crizei, dar Comisia nu transformă prin simpla publicare aceste auto-raportări în concluzii proprii privind eficiența lor. Următoarea etapă este tocmai evaluarea diferențelor dintre angajamente, implementare, datele raportate și cerințele mai largi ale DSA.

Codul s-a schimbat astfel dintr-un mecanism predominant voluntar de cooperare într-un element al sistemului european de supraveghere a platformelor. Aderarea continuă să presupună angajamente asumate de companii, dar aceste angajamente funcționează acum în interiorul unei legislații care permite Comisiei să ceară evaluări de risc, să verifice măsuri de atenuare și, separat de Cod, să deschidă proceduri atunci când suspectează încălcarea Digital Services Act.

Dialogurile anunțate pentru următoarea etapă vor arăta cât de mult contează această transformare în practică. După două semestre de raportare sub noul regim, discuția nu mai este numai despre ce spun platformele că au făcut împotriva dezinformării. Comisia începe să examineze ce angajamente și-a asumat fiecare serviciu, cum sunt acestea puse în aplicare și dacă diferențele dintre platforme lasă zone insuficient acoperite.

https://2eu.brussels/ro/news/comisia-trece-de-la-rapoarte-la-dialoguri-directe-cu-marile-platforme-privind-dezinformarea