O analiză a European Policy Centre cere ca noua strategie arctică a UE să includă securitatea și riscurile unui posibil atac rusesc

Noua strategie arctică pe care Uniunea Europeană urmează să o prezinte în toamna anului 2026 trebuie să trateze regiunea ca parte a securității flancului nordic al Europei, nu numai ca spațiu pentru cooperare climatică, cercetare și dezvoltare sustenabilă, susține o analiză publicată de European Policy Centre. Autorii consideră că politica adoptată în 2021 a rămas în urma schimbărilor produse de războiul Rusiei, intensificarea amenințărilor hibride, competiția cu China și reducerea implicării americane în securitatea europeană.

Pe scurt

European Policy Centre consideră că politica arctică adoptată de UE în 2021 nu mai reflectă riscurile de securitate, competiția dintre marile puteri și vulnerabilitățile infrastructurii din nordul Europei.

Autorii pornesc de la avertismentul Germaniei că Rusia ar putea avea capacitatea de a ataca teritoriul NATO înainte de 2029, iar o asemenea acțiune ar putea viza regiunea arctică, zona Mării Baltice sau ambele.

Arctica și regiunea baltică se confruntă deja cu sabotaje ale infrastructurii, incursiuni aeriene și maritime și atacuri cibernetice, pe care analiza le tratează drept manifestări ale unei vulnerabilități europene mai largi.

UE este îndemnată să pregătească măsuri pentru riscurile imediate din perioada 2026–2028, menținând în același timp o strategie pe termen lung privind clima, comunitățile locale, economia și cooperarea regională.

Încălzirea Arcticii, de aproape patru ori mai rapidă decât media globală, face navigația, resursele și turismul mai accesibile și amplifică interesul actorilor arctici și non-arctici pentru regiune.

Analiza este semnată de Maria Martisiute, analistă de politici la European Policy Centre, Linda Solstrand Dahlberg, șefa biroului de la Bruxelles al UiT – Universitatea Arctică a Norvegiei, și Tobias Etzold, consilier principal la European Policy Centre.

Documentul este publicat înaintea noii strategii arctice pe care UE intenționează să o prezinte în toamna anului 2026. Autorii susțin că revizuirea nu ar trebui să fie o simplă actualizare a priorităților existente, deoarece mediul strategic al regiunii s-a schimbat fundamental de la adoptarea politicii din 2021.

Actuala politică europeană descrie drept obiectiv o Arctică pașnică, sustenabilă și prosperă. Această orientare rămâne relevantă pentru climă, cercetare, protecția mediului, comunitățile locale și cooperarea economică, dar analiza consideră că nu mai este suficientă pentru a răspunde riscurilor militare și hibride.

Autorii pornesc de la avertismentele formulate în Europa cu privire la posibilitatea ca Rusia să fie pregătită să atace teritoriul NATO înainte de 2029. Ei precizează că o eventuală confruntare ar putea începe sau s-ar putea desfășura în Arctica, în regiunea Mării Baltice ori simultan în ambele zone.

Documentul nu afirmă că un atac a fost decis sau că acesta este inevitabil. El folosește evaluarea ca scenariu de risc în raport cu care UE trebuie să își examineze pregătirea, infrastructura, capacitățile și cooperarea cu statele din regiune.

Arctica și zona baltică formează împreună o parte esențială a flancului nordic european. Ele includ frontiere, spații maritime, rute de transport, infrastructuri energetice și digitale și zone importante pentru supravegherea aeriană și navală.

Importanța lor nu este determinată numai de geografie. Infrastructura din nord conectează statele europene între ele și cu America de Nord, susține comunicațiile, transportul de energie și mărfuri și permite desfășurarea activităților civile și militare.

Analiza menționează sabotajele asupra infrastructurii, incursiunile aeriene și maritime și atacurile cibernetice printre amenințările deja prezente. Aceste incidente pot afecta cabluri, conducte, sisteme de navigație, comunicații, porturi, instalații energetice și alte servicii necesare funcționării economiei și securității.

Un incident asupra unei infrastructuri arctice sau baltice nu rămâne neapărat o problemă locală. Întreruperea unei conexiuni energetice, digitale sau de transport poate produce efecte în mai multe state și poate necesita un răspuns coordonat între autorități civile, militare și operatori privați.

Autorii tratează aceste vulnerabilități drept parte a unei slăbiciuni politico-militare europene acumulate pe o perioadă mai lungă. Europa și-a început reconstrucția capacităților de apărare într-un moment în care amenințările și competiția strategică au avansat deja.

Războiul Rusiei împotriva Ucrainei este una dintre principalele cauze ale schimbării mediului de securitate. Analiza îl plasează într-o confruntare mai largă care include operațiuni hibride împotriva Uniunii Europene și NATO.

Amențările hibride pot combina presiunea militară cu atacuri informatice, sabotaj, manipularea informației, interferențe asupra infrastructurii și alte acțiuni care rămân sub pragul unui atac militar convențional.

Un asemenea mediu complică atribuirea responsabilității și alegerea răspunsului. Un cablu deteriorat, o perturbare a navigației sau un atac informatic poate necesita mai întâi stabilirea cauzei, a autorului și a intenției, în timp ce serviciile afectate trebuie restabilite rapid.

Rusia păstrează o prezență geografică și militară majoră în Arctica. Regiunea are importanță pentru apărarea teritoriului rus, accesul naval, resurse și rutele de transport care devin mai accesibile pe măsură ce condițiile climatice se schimbă.

Analiza include și interesul tot mai mare al Chinei pentru regiunea polară. China nu este un stat arctic, dar urmărește oportunități privind cercetarea, navigația, infrastructura, resursele și influența asupra regulilor care vor guverna dezvoltarea regiunii.

Prezența actorilor non-arctici nu este prezentată automat drept amenințare militară. Ea mărește însă competiția pentru acces, influență, investiții și stabilirea standardelor aplicabile rutelor, tehnologiilor și exploatării resurselor.

Un alt element este reducerea implicării americane în unele componente ale securității europene. Autorii sugerează că UE trebuie să poată acționa într-un mediu în care nu poate presupune că Statele Unite vor prelua întotdeauna inițiativa sau cea mai mare parte a costurilor.

Aceasta nu înseamnă înlocuirea NATO sau separarea securității europene de parteneriatul transatlantic. Analiza cere o contribuție europeană mai puternică și o capacitate mai mare a UE de a folosi instrumentele aflate în competența sa.

UE nu dispune de aceleași atribuții militare ca NATO, dar are competențe în infrastructură, transport, energie, comunicații, spațiu, cercetare, investiții, protecție civilă, securitate cibernetică și politici industriale.

O strategie arctică orientată spre securitate poate conecta aceste domenii. Protejarea unui port sau a unui cablu, de exemplu, poate necesita investiții, standarde tehnice, supraveghere, schimb de informații, capacitate de reparare și coordonare cu autoritățile de apărare.

Titlul analizei, „De la mare la spațiu”, reflectă amploarea mediului care trebuie protejat. Securitatea Arcticii privește spațiile maritime și infrastructura de la sol, dar depinde și de sateliți pentru comunicații, observarea Pământului, meteorologie și navigație.

Sistemele spațiale pot identifica schimbări ale gheții, deplasarea navelor, fenomene meteorologice și deteriorarea infrastructurii. Ele pot contribui și la detectarea unor activități neobișnuite și la menținerea comunicațiilor în zone unde rețelele terestre sunt limitate.

Dependența de sateliți creează propriile vulnerabilități. Semnalele pot fi perturbate sau falsificate, iar sistemele și stațiile terestre pot deveni ținte ale atacurilor cibernetice sau ale altor operațiuni ostile.

Documentul disponibil nu detaliază în fragmentul publicat fiecare măsură propusă pentru domeniul maritim, aerian, terestru și spațial. Recomandarea centrală este ca UE să abordeze aceste componente ca părți conectate ale aceluiași mediu strategic.

Schimbările climatice reprezintă un al doilea factor major. Arctica se încălzește de aproape patru ori mai repede decât media globală, iar modificarea condițiilor de mediu transformă ecosistemele și activitatea umană.

Reducerea gheții poate face anumite rute maritime accesibile pentru perioade mai lungi și poate facilita accesul la resurse, turism și noi activități economice. Această evoluție atrage interesul statelor, companiilor și investitorilor.

Accesibilitatea mai mare nu înseamnă că navigația în Arctica devine simplă sau lipsită de riscuri. Condițiile meteorologice, gheața, distanțele, lipsa infrastructurii și dificultatea intervențiilor de salvare continuă să limiteze operațiunile.

Creșterea traficului poate mări nevoia de supraveghere, căutare și salvare, comunicații, protecție a mediului și capacitate de răspuns la accidente. Un incident într-o regiune izolată poate necesita resurse specializate și cooperarea mai multor state.

Accesul mai ușor la resurse poate intensifica interesul economic și politic. Analiza precizează însă că schimbările climatice nu au provocat până acum în mod direct conflicte arctice privind resursele, apa, teritoriul sau frontierele și nu sunt considerate cauza principală a tensiunilor geopolitice actuale.

Clima funcționează mai curând ca un factor care amplifică riscurile existente. Ea modifică accesul la regiune, crește numărul activităților și poate pune presiune asupra infrastructurii, comunităților și mecanismelor de guvernanță.

Comunitățile locale sunt afectate direct de schimbarea mediului, dezvoltarea infrastructurii și creșterea activității economice și militare. O strategie de securitate nu poate ignora drepturile, mijloacele de trai și participarea populațiilor din regiune.

Autorii nu cer abandonarea dezvoltării sustenabile în favoarea militarizării. Ei susțin că UE trebuie să combine obiectivele de mediu și prosperitate cu pregătirea pentru amenințările care s-au intensificat.

Intervalul 2026–2028 este prezentat drept perioada în care Uniunea trebuie să accelereze acțiunea pentru riscurile imediate. Analiza nu reduce însă strategia arctică la acest termen și cere păstrarea unei viziuni mai lungi.

Măsurile pe termen scurt pot include pregătirea instituțională, protejarea infrastructurii, evaluarea vulnerabilităților și îmbunătățirea capacității de reacție. Fragmentul disponibil nu oferă o listă completă și nici bugete sau calendare pentru fiecare intervenție.

Pe termen lung, succesul este legat de capacitatea UE de a contribui activ la modelarea securității și guvernanței regiunii. O abordare reactivă ar lăsa regulile, investițiile și echilibrul strategic să fie stabilite în principal de alți actori.

UE are o prezență directă în Arctica prin statele membre și teritoriile asociate regiunii, precum și prin legislație, piața internă, cercetare și finanțare. Influența sa depinde însă de coordonarea acestor instrumente într-o politică unitară.

Noua strategie va trebui să stabilească modul în care prioritățile de securitate sunt integrate cu politica de mediu, energia, materiile prime, transporturile, tehnologiile și relațiile cu partenerii arctici.

Documentul nu reprezintă poziția Comisiei Europene și nu anticipează conținutul oficial al strategiei. Este o analiză de politici ale cărei recomandări reflectă opiniile autorilor.

Comisia nu a prezentat încă textul noii strategii, iar documentul EPC nu confirmă ce recomandări vor fi preluate. Momentul publicării urmărește să influențeze dezbaterea înaintea stabilirii priorităților europene pentru regiune.

Politica arctică a UE din 2021 a fost construită în jurul cooperării pașnice, protejării mediului, combaterii schimbărilor climatice și dezvoltării sustenabile. De atunci, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și deteriorarea relațiilor de securitate au redus spațiul pentru cooperare cu Moscova și au schimbat prioritățile statelor nordice.

Analiza European Policy Centre susține că revizuirea din 2026 trebuie să reflecte această schimbare și să conecteze securitatea maritimă, infrastructura, spațiul, tehnologia și reziliența comunităților. Obiectivul propus este o Uniune capabilă să răspundă riscurilor din următorii ani și să își păstreze influența asupra dezvoltării Arcticii pe termen lung.

https://2eu.brussels/ro/news/o-analiza-a-european-policy-centre-cere-ca-noua-strategie-arctica-a-ue-sa-includa-securitatea-si-riscurile-unui-posibil-atac-rusesc