Directiva NIS 2 impune măsuri stricte de securitate cibernetică în sectorul energetic, dar România se confruntă cu provocări în implementare, inclusiv lipsa resurselor și a cooperării

Securitatea cibernetică devine esențială în contextul dezvoltării tehnologice rapide, mai ales în sectoare critice precum cel energetic. Directiva NIS 2 a Uniunii Europene extinde cerințele de securitate pentru infrastructurile critice, inclusiv rețelele de electricitate, petrol și gaze, și a fost transpusă în legislația românească prin OUG nr. 155. Aceasta vizează entități esențiale din sectorul energetic, inclusiv operatori de distribuție și transport, producători de energie și participanți la piață.

Implementarea directivei NIS 2 aduce provocări semnificative, cum ar fi complexitatea infrastructurii energetice și obligațiile stricte de raportare a incidentelor. România se confruntă cu lipsa unei echipe de răspuns la incidente de securitate cibernetică și cu un interes scăzut pentru centrul ISAC dedicat sectorului energetic. De asemenea, resursele umane limitate și provocările financiare complică procesul de aliniere la cerințele de securitate.

Coordonarea între entități și testarea riguroasă a sistemelor de tehnologie operațională (OT) sunt esențiale pentru a preveni atacurile cibernetice. O strategie concertată este necesară pentru a întări securitatea cibernetică în sectorul energetic, având în vedere importanța infrastructurilor critice pentru societate.