Înainte de deschiderea biroului permanent la Bruxelles, mediul de afaceri românesc a fost deja activ în discuții și inițiative care vizează influențarea agendei europene. În energie, de exemplu, România a participat prin Federația Patronală a Energiei la o alianță regională care urmărește coordonarea pozițiilor privind securitatea aprovizionării, competitivitatea și investițiile, tocmai pentru a avea un canal mai structurat de dialog cu autoritățile și instituțiile europene.
Totodată, în spațiul public au existat și tensiuni legate de modul în care deciziile europene ajung să se reflecte în economie și în condițiile de muncă. Sindicaliștii au protestat la Bruxelles pentru deblocarea negocierilor colective și pentru majorarea salariului minim, cerând sprijin pentru aplicarea directivelor europene și extinderea dialogului social, semnalând astfel cât de direct pot fi afectate companiile de schimbările de la nivel UE.
În acest context, preocuparea pentru dosarele europene cu efect asupra mediului economic a fost prezentă și în dezbateri interne despre politici și finanțări, inclusiv despre felul în care România poate gestiona investițiile și competitivitatea în raport cu prioritățile europene. În paralel, au existat și inițiative de reprezentare și coordonare care urmăresc să conecteze mai bine interesele actorilor economici la nivel european.
