Un grafic corect, corespunzător…

În ultima vreme se discută mult despre cât de divizată este societatea românească, evident, această conștientizare a clivajelor avându-și rădăcina și în clivajele electorale din ultimii doi ani (electorali), în care am experimentat toate tipurile posibile de alegeri. Memoria publică este scurtă însă, o încărcătură similară și puternică existând, după 1989, în repetate rânduri în contexte electorale: imediat după revoluție, apoi între suporterii PDSR și CDR înainte de alegerile din 1996, în contextul tulbure al alegerii răului cel mai mic din anul 2000, la alegerile din 2004, când, în scenariul revoluției portocalii, Traian Băsescu a întruchipat opțiunea anti-sistem; apoi iar, la cele două suspendări ale sale, pe urmă în duelul Iohannis-Ponta și în multe alte situații. Din criză în criză (politică și/sau economică), am ajuns la marea dezbinare din lungul an electoral 2024-2025.

Este acum altfel? Fiecare clivaj a fost profund resimțit la vremea lui. Acum însă ne confruntăm cu o punere în discuție a unor opțiuni euro-atlantice care, după 1996 și apoi, după 2000, s-au confundat cu proiectul de țară (poate singurul pe care l-am avut) și care multă vreme au fost considerate intangibile, atât de către spectrul politic, cât și dinspre opinia publică. Iar curentul este vizibil peste tot în Europa.

În discuțiile publice sunt invocați mulți indicatori sociologici ai acestei veritabile rupturi sociale. Și noi aici am comentat mai multe situații, bazat pe cifrele furnizate de INSCOP. Dar cred că un grafic publicat zilele acestea arată, cel puțin pentru tensiunea momentului prezent, mai bine decât oricare altele, acest lucru.

Mă refer la graficul de mai jos și la întrebarea privind o ipotetică retragere de la guvernare a PSD.

Graficul este mult mai mult decât poza unui moment politic, deși întrebarea este foarte clar contextualizată.

În primul rând, vedem un număr mic de non-răspunsuri, totuși. Deci lumea chiar are o părere. Cele mai mici procente de non-răspuns apar la alegătorii declarați ai PSD și AUR. Deci problema este mai de interes acolo. Dacă la votanții PSD putem bănui că interesul vine din speranța că partidul va rămâne la putere pentru a pune în practică promisiunile (și presiunile) din ultimele săptămâni, la susținătorii AUR nu putem vorbi despre o opoziție evidentă la măsurile sociale propuse în ultima vreme de PSD. E mai degrabă un fel de vot de blam față de actuala coaliție de guvernare.

81% dintre votanții PSD vor rămânerea la guvernare, 79% dintre cei ai AUR vor plecarea PSD. Cifre foarte asemănătoare, interes mare în ambele cazuri, dar rațiuni complet diferite.

Vă aduceți aminte că am tot comentat, pe diferite seturi de cifre INSCOP din ultima vreme cum, pe multe probleme socio-politice generale, publicul PSD și cel al AUR seamănă (nu socio-demografic, ci sub aspectul opiniei, atitudinilor etc.). Cifrele seamănă mult și aici, dar au conținuturi de opinie complet diferite. Interesantă o asemenea fisură… Într-un fel, te puteai aștepta și ca publicul PSD să nu mai vrea să fie asociat cu o guvernare care îl nemulțumește, mai ales că se simte descris mai degrabă de un pachet de atitudini pe care le are în comun cu opoziția de astăzi, decât de temele coaliției de guvernare. Să fie puțin pragmatism acolo? Poate și puțină încredere în partidul votat? Este o temă de explorat.

Mai interesant este răspunsul susținătorilor PNL și USR. Foarte scindat, aproape jumătate pentru rămânerea PSD la guvernare, jumătate pentru plecarea social-democraților. Cum acceptarea alianței cu PSD a fost dificilă pentru aceștia, dar justificată în tensionatul context al alegerilor, e cumva greu de înțeles o asemenea separare de opinie. Cu bugetul național neadoptat la data culegerii acestor date, cu contestări la adresa premierului… Desigur, lipsa de omogenitate este o trăsătură a pluralismului, nu asta este problema. Dar e pluralism acolo, sau volatilitate a electoratului? Pentru că la capătul celei de-a doua variante nu sunt multe soluții pragmatice.