Testul generației noastre

Traim vremuri cu adevarat excepționale în care se joacă nu doar destinul unei generații, ci măsura în care România rămâne în lumea liberă și civilizată sau revine, după aproape 4 decenii, sub umbrela opresiunii și sărăciei post-sovietice. Nu e o figură de stil, este realitatea pură și dură.
Țara a fost atacată brutal în cadrul unui război informațional de lungă durată dus de Rusia împotriva Occidentului, a României implicit (de peste 10 ani, cu o intensitate crescută începând cu pandemia), iar o parte mare a populației nu a demonstrat deloc reziliență în fața manipulărilor grosolane.
În paralel, clasa politica a țării și-a ostilizat o mare parte a populației pentru că nu a reușit să distribuie echitabil bunastărea acumulată după aderarea euroatlantica si a crezut că se poate permanentiza artificial în poziții de putere. Acest lucru a amplificat neîncrederea cetățenilor, oferind combustibil suplimentar agresiunilor informaționale ale Rusiei.
Mai departe, în 4 și 18 mai, alegerea aparține românilor. Este testul generației noastre. Statul român nu a acționat ideal în ultimii ani, a fost chiar departe de ideal, dar pare că în al doisprezecelea ceas se mobilizează. Ieri a fost o zi complicată în care România s-a asigurat că limitează ostilitatea contextuală a unor vectori de putere ai partenerului nostru strategic printr-o decizie grea, atacabilă moral, dar impusă de vremurile excepțional de complicate în care trăim. Și nu mă refer la acțiunile penale împotriva lui Călin Georgescu și a susiținătorilor săi. Aici lucrurile sunt deja clare, iar primele date/informații/dezvăluiri sunt halucinante.
La finalul acestei aventuri însă, puterea de a ne decide destinul, de data asta în deplină cunoștință de cauză, ne va aparaține nouă, tuturor românilor. Iar consecințele vor fi rapide, asupra noastră, asupra copiilor noștri și asupra generațiilor viitoare.
Poate că lumea se schimbă, poate că uneori suntem contra ventilatorului, dar nu putem să intrăm singuri în gropile comune ale istoriei, bântuite de sufletele celor sacrificați de ideologii extreme, fără a risca să ne pierdem cu totul. Alea iacta est.