Sever Voinescu: Anul Iuliu Hossu

Cînd, în 2023, Parlamentul a decis să instituie anul 2025 ca „Anul Iuliu Hossu”, a avut desigur în vedere faptul că se împlineau 120 de ani de la nașterea și 55 de ani de la trecerea la Domnul a cardinalului greco-catolic. Numere „rotunde”, ceea ce înseamnă, în bună tradiție, un prilej de neratat să ne amintim de acest mare creștin român, să ne amintim momentele luminoase, mărețe din istoria noastră al căror protagonist a fost, dar și momentele triste, tragice, vinovate, și acestea tot parte a istoriei noastre, prin care a trecut după 1948. Anul Iuliu Hossu a fost celebrat amintindu-se mereu, cu îndreptățire, cele două virtuți în care cardinalul a excelat nu doar toată viața și – vorba cuiva – toată moartea: credința și patriotismul.

Desigur, Parlamentul nu a putut să prevadă că 2025 va fi un an în care românii vor fi încercați tocmai în direcția marilor virtuți ale lui Iuliu Hossu. Pentru oamenii raționali, inclusiv pentru voltairieni, va fi fost o nimereală că am fost provocați tocmai în subiectele despre care am vorbit. Pentru cei mai providențialiști, însă (mă număr printre ei), există un sens al acestui gen de potriviri, există o pedagogie subtilă pe care Pronia ne-o aplică. Astfel, Anul Iuliu Hossu a fost nu doar un an de evocare a destinului unui cardinal din alte timpuri, de demult, ci și un an în care ne-am îngrijorat de prezent și am înțeles că credința și patriotismul, așa, împletite, sînt extrem de necesare. Atît de necesare încît, dacă oamenii de bună calitate nu cultivă și nu vorbesc responsabil despre credință și patriotism, dînd poporului adevăratele coordonate ale compatibilității dintre acestea, vin oameni de proastă calitate, confiscă discursul, dau poporului o toxină învelită într-o bomboană, îi iau mințile și îl transformă într-un mare grup sinucigaș. Anul 2025 ne-a pus la mare încercare credința și mulți dintre noi, ba chiar mulți dintre preoți, au căzut la scamatórii new-age deghizați în apostoli. Anul 2025 ne-a pus la mare încercare patriotismul și mulți dintre noi au căzut, gata să dea foc țării pentru că numai așa cred ei că-și pot potoli supărările. Așa se face că acest 2025 a fost un an foarte potrivit să ne amintim și să vorbim despre Iuliu Hossu. A fost o comemorare terapeutică.

Întreaga existență a admirabilului creștin patriot Iuliu Hossu ne amintește cît de adevărată este observația unui fost mare președinte american: libertatea există numai într-o societate în care viața religioasă este vibrantă și statul nu uită de Dumnezeu. Așadar, libertatea nu există într-o societate atee și nici într-o societate teocratică – căci în ateism și în teocrații viața religioasă vibrantă este, practic, suprimată. Așadar, libertatea nu există decît într-o societate în care statul e conștient că nu poate să facă chiar orice pentru că, oricît ar fi de puternic, există ceva cu mult mai puternic decît el.

Însă dincolo de toate acestea, comemorarea lui Iuliu Hossu spune ceva poate încă mai important. Uneori, lumea te iubește. Alteori, lumea nu te iubește. Dar dacă tu poți iubi lumea ca pe o creație a lui Dumnezeu în orice situație, chiar și atunci cînd te urăște, te umilește, te aruncă în temnițe și vrea să-ți smulgă credința din piept, se cheamă că poți ridica viața ce-ți este dată la adevărata ei miză.

https://www.dilema.ro/tema-saptaminii/anul-iuliu-hossu