10 teme economice care vor marca anul 2026

Deficitul bugetar. România are, anul acesta, o nouă țintă de reducere a deficitului bugetar. Nu trebuie uitat că România se află încă sub procedura de deficit excesiv și guvernul și-a asumat în fața Comisiei Europene un plan de reducere a deficitului etapizat, pentru următorii patru ani. Concret, anul acesta, deficitul ar trebui să scadă de la aproximativ 8% din PIB, în 2025 (premierul Bolojan a anunțat că se va încheia anul cu un deficit mai mic decât cel asumat în urmă cu câteva luni) la 6,2%-6,5% din PIB.

Orice economist va spune că ajustarea bugetară trebuie să fie de un nivel neobișnuit de mare, ceea ce ne arată că anul acesta va fi din nou complicat din punctul de vedere al finanțelor publice. De aceea, cei care se cramponează în programe iluzorii de relansare, în promisiuni fiscale exagerate sau care vehiculează soluții minune trebuie priviți cu maximă circumspecție. Nici anul acesta nu vor fi variante bugetare simple, dacă România este hotărâtă să își respecte obligațiile asumate și, în felul acesta, să se poată baza pe creditori și pe agențiile de rating.

Inflația. Indicele prețurilor este o necunoscută. O arată chiar prognozele care diferă extrem de mult, respectiv între 6,7%, estimarea FMI, și 3,7%, nivelul avansat de BNR. Pe plan intern, marea încercare este liberalizarea pieței de gaze naturale care se va face în aprilie a.c. Exemplul liberalizării pieței de energie electrică nu dă prea multe motive de optimism, chiar dacă specialiștii în domeniul energetic apreciază că situația va fi diferită, în sensul că liberalizarea pieței de gaze nu va duce la creșteri de tarife atât de mari precum în cazul energiei electrice.

Pe plan extern, mișcările geopolitice sunt atât de intense încât prețurile principalelor materii prime pe piețele internaționale sunt dificil de anticipat. Drept urmare, evoluția inflației în România rămâne imprevizibilă. Există, totuși, și o veste bună: în acest moment, inflația în zona euro s-a apropiat anul trecut de cifra „magică” de 2% (estimarea Băncii Centrale Europene este că anul acesta inflația în zona euro va fi de 1,7%), ceea ce înseamnă că România, un important importator, nu va fi afectată semnificativ de ceea ce se numește inflația importată.

Salariile la stat și pensiile. Va fi și anul acesta o temă bugetară, socială, dar și politică. Este al doilea an consecutiv în care salariile plătite din fonduri publice și pensiile sunt înghețate, o măsură nepopulară, dar necesară. De exemplu, începând cu luna iulie 2025 creșterea salariului mediu real devine mai mică decât inflația, după ce anul 2024 a fost încheiat cu 6% peste rata inflației, iar în 2023 creșterea salariului mediu a fost cu 8% mai mare decât rata inflației și cu siguranță creșterile de salarii bugetare au fost mai mari decât cele din sectorul privat. Cu alte cuvinte, după doi ani 2023-2024, în care creșterile de salarii au depășit rata inflației, urmează doi ani de stagnare a creșterii salariilor bugetare, 2025-2026.

Cursul de schimb leu-euro. În ultimii ani, stabilitatea monedei locale în raport cu valuta europeană, cu mici excepții, a fost comentată în multe feluri. Exportatorii au fost nemulțumiți acuzând că pierd competitivitate, alți economiști și-au manifestat neîncrederea față de forța economiei locale reprezentată de moneda națională pentru a păstra variații atât de mici în raport de moneda euro și, în fine, mulți specialiști au salutat beneficiile stabilității cursului de schimb leu-euro. În condiții normale, anul acesta, tendința de întărire a monedei euro va continua lent. CFA România, organizația analiștilor financiari certificați CFA, estimează că la sfârșitul acestui an cursul de schimb va ajunge la 5,2 lei pentru un euro. Ceea ce nu înseamnă nimic altceva decât tot stabilitate.

Creșterea economică. La fel ca în cazul inflației, prognozele de creștere economică diferă mult, respectiv între 0,5% și chiar 2%. Oricât de optimiști am putea fi, cifra este, să recunoaștem, modestă. Dar, este un semnal că anii de glorie, cu rate de creștere a PIB de 6%-7%, au trecut și, din păcate, nu se vor întoarce prea curând. În acest context, sunt toate motivele ca dezbaterile pe teme legate de motoarele de creștere și de schimbarea modelului de dezvoltare să continue și în anul 2026.

Datoria publică. În ultimii ani, datoria publică a crescut foarte rapid atât ca procentaj din PIB, cât și ca valoare nominală. Cauzele creșterii datoriei sunt: deficitul bugetar care a avut în ultimii ani niveluri mai mari de 3% din PIB, ceea ce a însemnat împrumuturi noi, precum și, în unele cazuri, creșterea randamentelor pentru împrumuturile care au fost plătite în 2025 și vor fi rambursate și în 2026. Datoria publică a urcat de la 35% din PIB în anul 2019 la peste 60% din PIB în 2025 și va continua să crească. Datoria publică devine un handicap pe termen lung pentru situația în care România și-ar dori să adere la un moment dat la zona euro.

PNRR. Planul de investiții și reforme se încheie anul acesta și nu sunt semnale din partea Uniunii Europene că el va fi prelungit. Este un an crucial pentru PNRR, pentru că dincolo de întârzierile reformelor și implicit ale plăților efectuate de Comisia Europeană, România va trebui să finalizeze toate proiectele începute pentru a nu risca să returneze sume deja folosite. Este un obiectiv important, dificil, însă, de atins.

Programul SAFE și cheltuielile de apărare. Uniunea Europeană, inclusiv România, se află în următorii ani sub presiunea creșterii cheltuielilor de apărare, dar are la dispoziție un instrument european de finanțare, SAFE. România va putea atrage împrumuturi de aproximativ 17 miliarde de euro, până în anul 2030. Programul european nu este eminamente militar, sumele putând fi folosite și pentru lucrări civile cu utilizare în domeniul apărării, precum infrastructura de transport. De asemenea, trebuie menționat că viitoarele sume împrumutate în contul programului SAFE vor avea o dobândă incomparabil mai mică decât cea la care se împrumută în mod constant România de pe piața internă sau internațională.

Investițiile publice. Alocările bugetare pentru investiții la care s-au adăugat fondurile europene au fost substanțiale. În ultimii ani, România a investit din fonduri publice între 5,5% și 8% din PIB pe an, mult peste media europeană. Sunt două probleme vizibile: investițiile au avut o contribuție mai mult decât modestă la creșterea economică și, în pofida, sumelor importante, investițiile cu efect de antrenare în economie nu sunt vizibile (cu excepția unor tronsoane de autostrăzi și a lucrărilor demarate la câteva tronsoane noi ale metroului din București). De aceea, o prioritizare a alocărilor financiare pentru investiții publice ar trebui să devină operațională și vizibilă în acest an, de exemplu, în construcția bugetului de stat.

Situația Europei. Anul 2026 vine cu provocări speciale pentru Uniunea Europeană, respectiv zona euro. În majoritatea statelor europene inflația s-a întors la niveluri reduse (zona euro excelează în această privință), ceea ce a făcut ca dobânzile să scadă și implicit finanțarea să devină mai ieftină. Doar că ritmul creșterii economice este modest, iar unele state au datorii publice de peste 100% din PIB, ceea ce le obligă să facă eforturi de scădere a nivelului. Cheltuielile de apărare vor fi în următorii ani o prioritate bugetară pentru toate statele UE.

Crizele succesive au obligat Europa să găsească soluții: întărirea uniunii bancare, mecanismele unui finanțator de ultimă instanță și o platformă pentru împrumuturi comune.

Anul acesta, Uniunea Europeană va căuta idei concrete pentru a rezolva dependențele economice și militare care au apărut foarte clar în ultimii ani și, de asemenea, pentru a găsi o cale de urmat între ambițiile de mediu enunțate în urmă cu câțiva ani și opoziția manifestată pe această temă de unii politicieni, de unele sectoare economice, dar și de o parte a cetățenilor. Un an cu multe teme europene la care România va trebui să se racordeze și pe care ar trebui să le folosească pentru a rezolva o parte din propriile probleme.