Cine pe cine sfidează?

În anii ’80, un fost jurnalist francez devenit politician scria o carte care a devenit best-seller mondial și care a făcut carieră decenii la rând. Autorul se numește Jean-Jacques Servan-Schreiber (JJSS), iar cartea are titlul „Sfidarea mondială”.

Cartea a avut succes atât în Occident, cât și în Europa de Est, acolo unde apariția ei a fost aprobată de cenzură, probabil, pentru a-i face să înțeleagă pe cei care au citit-o dificultățile majore pe care România socialistă le traversa deja.

În Europa de Vest, lucrarea a atras atenția pentru că portretiza o economie a viitorului, descrisă în acea perioadă și de un autor american, Alvin Toffler, care publicase în aceeași perioadă „Al treilea val”. JJSS și Alvin Toffler descriau de fapt noua economie în termeni simpli și clari.

Cartea autorului francez a fost publicată în țara sa natală în anul 1980 și, peste doi ani, în România. Lucrarea era remarcabilă din două puncte de vedere, pe de o parte, explica prima criză majoră a petrolului care a apărut în anii ’70, pe fondul războiului de Yom Kippur și în contextul în care statele arabe producătoare de țiței au impus un embargo livrărilor de petrol către SUA și către statele care au susținut Israelul în conflict. Peste noapte, prețul țițeiului a crescut de la câțiva dolari la câțiva zeci de dolari pentru un baril.

Pe de altă parte, JJSS scria despre noua economie a acelor decenii dând exemplul Japoniei care miza, economic, nu pe resursele naturale clasice, ci pe organizarea muncii, pe inovare și mai ales pe noua tehnologie (așa cum se definea în anii 1980).

România era departe de noua economie a anilor ’80. Dimpotrivă, chiar. În anii ’70, România făcuse investiții semnificative în ceea ce în epocă se numea industria grea. Numai că marile combinate au fost construite luându-se în calcul alimentarea cu țiței la un preț de câțiva dolari, iar în mai puțin de un deceniu prețul a urcat la câțiva zeci de dolari, iar dobânzile la împrumuturile statului român au crescut vertiginos.

Adică, împrumuturile au fost contractate la o dobândă de 8%, iar în anii ’80 dobânda care trebuia plătită a crescut la 13%. De exemplu, în numai patru ani, 1978-1981, datoria externă a României a explodat de la aproximativ un miliard la 10 miliarde de dolari. Rezultatul a fost că România a intrat practic în incapacitate de plată.

Este o paranteză lungă, dar în interiorul ei există o serie de asemănări cu situația de astăzi, cum ar fi, pe de o parte, caracterul disruptiv al economiei (și atunci, și acum), iar, pe de altă parte, creșterea datoriei externe din perioada 2020-2025 seamănă ca viteză și amplitudine cu cea din anii ’80.

Revenind în actualitate, conflictul din Orientul Mijlociu aduce o imensă presiune inflaționistă asupra economiei globale. Experiența în acest sens, după anul 2020, a statelor europene nu este cea mai fericită, pentru că Uniunea Europeană a traversat două crize succesive, cea sanitară și cea energetică din cauza războiului din Ucraina, din care unele state membre au ieșit cu deficite bugetare și datorii publice mari pe care, o serie de țări, nu le-au rezolvat nici până astăzi.

Continuă pe NewMoney.ro