Gigi, influencerul politic

Epoca internetului și a rețelelor sociale ne-a “îmbogățit” cu termenul ăsta de influencer. Bătălia electorală pentru postul de președinte ne-a procopsit cu Gigi Becali pe post de influencer politic, ceea ce spune multe despre noi, ca societate.

Evident, plecând de la premiza că respectivul personaj influențează cu adevărat un număr semnificativ de oameni.

Parodia a plecat de la declarația lui Becali că ar fi discutat cu fostul păpușar PSD, Viorel Hrebenciuc, despre o stratagemă de vot a social-democraților, care ar fi dispuși să ceară unui procent al propriului electorat să-l voteze în primul tur al prezidențialelor pe George Simion, astfel încât să-l propulseze în turul 2, alături de Marcel Ciolacu. Scopul final fiind garantarea unei victorii a liderului PSD, Marcel Ciolacu, în turul 2, într-o competiție cu candidatul cu un bazin electoral presupus limitat, extremist, al lui George Simion, după scenariul des invocat al victoriei lui Ion Iliescu asupra lui Corneliu Vadim Tudor în anul 2000.

Și totuși, de ce vorbește toată lumea de 48 de ore despre această presupusă discuție telefonică, așa cum ne-a fost ea descrisă de Gigi Becali? În fond, nu aduce nimic nou față de scenariile deja disecate de politicieni și mass-media de luni de zile. Ideea că PSD caută să-i asigure lui Marcel Ciolacu, în turul 2, un contracandidat fără șanse a fost întoarsă pe toate fețele de luni bune, mai ales după decizia năucitoare a Curții Constituționale de a-i interzice candidatura la Președinție a Dianei Șoșoacă, altminteri compatibilă cu Parlamentul European sau cel național potrivit standardelor acelorași judecători.

Vrem, nu vrem, dezbaterea publică se învârte în jurul acestui subiect. Și nu e chiar o surpriză că nivelul politicii românești se reduce la combinații și combinatori. Persistă, însă, o serie de întrebări.

În primul rând, este ceva ilegal în stratagema PSD, presupunând că e reală? Ar fi, numai dacă se dovedește că acești presupuși vânzători de voturi sunt răsplătiți, cu bani sau alte avantaje, ca să voteze corespunzător. Altminteri, pentru scenariul în care se practică votul în turmă – ca să rămânem în aria de expertiză a lui Gigi Becali – legea nu prevede pedepse. E doar o altă combinație românească, imorală, care însă e sport național într-o țară specializată în ocolirea legii și specularea inadvertențelor din textele de lege.

În al doilea rând, un observator lucid ar putea să se declare consternat de validarea primită de subiectul lansat de Gigi Becali din partea tuturor politicienilor și a mass media. Toată lumea vorbește despre asta necontenit, de 48 de ore, ca și când ar fi relevant. Și nu este, pentru că, încă o dată, dacă aceste “turme” de votanți există, ei nu pot fi anulați. Așa funcționează sistemul democratic. Oamenii ăștia au, legal, dreptul să voteze și nu îi poți împiedica s-o facă așa cum cred ei de cuvință. Mai trist este că potențialii noștri viitori președinți se cantonează în acest subiect. Că taie firu-n patru pe marginea acestui non-subiect. Că-și fac campanie promovând programe de candidați care n-au nimic de-a face cu funcția pe care vor s-o ocupe. Că fac promisiuni economice sau sociale imposibil de realizat din postura de președinte. Că se complac în bârfe și cozerii de cârciumă, irelevante ca substanță. Mai pe scurt, că se comportă ca niște țațe cu ifose.

Nu în ultimul rând, însă, aș adăuga relaxarea cu care toți acești candidați tranzacționează ceea ce nu au. Votul fiecăruia. Cum alocă ei nonșalant votul lui Șoșoacă, al lui Ciucă, al lui Ciolacu, Geoană sau al lui Lasconi. E măsura supremă a lipsei de respect pe care o nutresc, în sinea lor, la adresa votantului de rând.

Așa că, în acest microcosmos, niște fitile marca Gigi Becali sunt mană cerească pentru dezbaterea publică. Nu mai rămâne decât ca vreun discipol talentat, ca Ionuț Luțu, să coaguleze ideologia influencerului din Pipera într-o doctrină. Sau măcar o manea politică, ceva.