Cărbunele a coborât la un minim istoric de 9,2% din producția de electricitate a UE

Cărbunele superior și lignitul au furnizat împreună doar 9,2% din electricitatea produsă în Uniunea Europeană în 2025, după ce ponderea cărbunelui coborâse sub 10% pentru prima dată cu un an înainte. În 1990, cărbunele genera peste o treime din electricitatea UE și era principala sursă de producție.

Cărbunele a ajuns în 2025 la cea mai mică pondere înregistrată vreodată în producția de electricitate a Uniunii Europene, furnizând împreună 9,2% din total prin cărbune superior și lignit, potrivit Eurostat. Cărbunele superior a reprezentat 3,7% din producția brută de electricitate, echivalentul a aproximativ 105.600 GWh, iar lignitul 5,5%, aproximativ 154.200 GWh, continuând declinul unei surse care în 1990 genera peste o treime din electricitatea UE.

Pe scurt

Cărbunele superior și lignitul au reprezentat împreună 9,2% din producția brută de electricitate a UE în 2025, cea mai mică pondere înregistrată în seria Eurostat.

În 1990, cărbunele furniza 35,1% din electricitatea UE: 19,8% provenea din cărbune superior și 15,3% din lignit.

Cărbunele a coborât sub pragul de 10% pentru prima dată în 2024. În același an, energia solară a depășit pentru prima dată cărbunele ca sursă de producție a electricității în UE.

Consumul de cărbune superior al UE este estimat la 107 milioane de tone în 2025, cu 52% mai puțin decât în 2018, iar consumul de lignit la 184 de milioane de tone, cu 50% mai puțin.

Diferențele dintre statele membre rămân mari. În 2024, Polonia era singurul stat membru în care cărbunele furniza mai mult de jumătate din electricitate, cu 55%, în timp ce în mai multe țări utilizarea sa în producția de electricitate a fost deja eliminată sau redusă la niveluri marginale.

Declinul cărbunelui în producția europeană de electricitate s-a desfășurat pe parcursul mai multor decenii, dar s-a accelerat în ultimii ani. În 1990, cărbunele superior și lignitul furnizau împreună peste 35% din electricitatea produsă în actualele state membre ale UE, ceea ce făcea din cărbune principala sursă de electricitate. Ponderea a scăzut la 30,4% în 2000 și a continuat să coboare, cu reveniri temporare în 2011–2012 și 2021–2022.

În 2024, cărbunele a ajuns pentru prima dată sub 10% din producția europeană de electricitate, iar în 2025 ponderea sa a coborât la 9,2%. Cărbunele superior a furnizat 3,7% din producția brută, iar lignitul 5,5%, ceea ce corespunde unei producții de aproximativ 105.600 GWh, respectiv 154.200 GWh.

Locul cărbunelui în clasamentul surselor de electricitate s-a modificat la fel de puternic. În 1990, cărbunele superior și lignitul ocupau locurile al doilea și al treilea între sursele de producție, cu ponderi de 19,8% și 15,3%. În 2025, lignitul ocupa locul șase, iar cărbunele superior locul șapte, după ce cele două forme de cărbune au fost depășite succesiv de energia nucleară în 1994, de gazele naturale în 2019, de energia hidro și eoliană în 2023 și de energia solară în 2024.

Reducerea ponderii în producția de electricitate este însoțită de minime istorice ale consumului. Eurostat estimează că UE a consumat 107 milioane de tone de cărbune superior în 2025, cu 52% mai puțin decât cu opt ani înainte. Consumul de lignit a coborât la aproximativ 184 de milioane de tone, cu 50% sub nivelul din 2018.

Utilizarea cărbunelui rămâne strâns legată de sectorul energetic. În 2024, aproximativ 45% din cantitatea de cărbune superior utilizată în UE a fost livrată centralelor pentru producerea electricității și căldurii, în timp ce pentru lignit proporția a fost de 92%. Centralele europene au primit aproximativ 50 de milioane de tone de cărbune superior și 185 de milioane de tone de lignit în acel an, ambele volume ajungând la cele mai mici niveluri din seria Eurostat după scăderi puternice în 2023 și 2024.

Lignitul este mult mai dependent de producerea electricității decât cărbunele superior, deoarece are un conținut energetic mai redus și mai puține utilizări industriale alternative. În majoritatea statelor membre care îl mai folosesc, cel puțin 90% din lignitul consumat este destinat producerii electricității și căldurii. Cărbunele superior continuă să fie utilizat și în industrie, inclusiv pentru producerea cocsului necesar industriei siderurgice.

Declinul european nu înseamnă însă că dependența de cărbune a dispărut uniform în statele membre. Datele detaliate disponibile pentru 2024 arată diferențe considerabile între mixurile naționale de electricitate.

Polonia este cazul cel mai evident. Cărbunele superior furniza aproximativ 33% din electricitatea produsă în țară, iar lignitul încă 21%. Împreună, cele două forme de cărbune reprezentau 55% din producția poloneză de electricitate, ceea ce făcea din Polonia singurul stat membru în care mai mult de jumătate din electricitate provenea din cărbune și singurul în care acesta rămânea cea mai importantă sursă.

În Cehia, cărbunele furniza aproximativ 36% din electricitate în 2024 și era a doua sursă după energia nucleară. În Bulgaria, ponderea era de 21%, tot pe locul al doilea după nuclear, iar în Germania cărbunele furniza aproximativ 21% și se situa după energia eoliană. Slovenia avea de asemenea o pondere de aproximativ 21%, după energia nucleară și hidro.

Pentru cărbunele superior, Polonia era singurul stat membru în care sursa mai avea o pondere foarte ridicată în producția de electricitate. În celelalte state membre, ponderea cărbunelui superior nu depășea 7% în 2024.

Lignitul continuă să aibă însă o prezență mai importantă în mai multe sisteme energetice. În 2024, acesta furniza aproximativ 34% din electricitatea Cehiei și 21% în Bulgaria, Polonia și Slovenia. Germania continua să fie de departe cel mai mare consumator de lignit din UE în termeni absoluți, reprezentând 46% din consumul european în 2025, urmată de Polonia cu 21%, Cehia cu 13%, Bulgaria cu 10%, România cu 7% și Grecia cu 3%.

Numărul producătorilor europeni s-a redus în paralel. În 1990, 13 dintre actualele state membre produceau cărbune superior. În 2025 mai rămâneau doar Polonia și Cehia, după închiderea producției în Bulgaria în 2014, Italia în 2016 și Spania și Germania în 2019. Polonia reprezintă aproape întreaga producție europeană rămasă de cărbune superior.

Pentru lignit, opt state membre mai erau producătoare în 2025. Spania a încetat producția în 2019, iar Slovacia în 2024. Portugalia a renunțat în 2021 la utilizarea cărbunelui superior pentru producerea electricității.

Reducerea producției europene de cărbune superior a fost însoțită mult timp de o creștere a dependenței de importuri, deoarece extracția internă scădea mai repede decât consumul. Dependența de importurile de cărbune superior a ajuns la 74,5% în 2022, dar a coborât la 57,2% în 2024, cel mai redus nivel înregistrat după 2007. Scăderea recentă reflectă în primul rând reducerea consumului european.

Structura furnizorilor s-a schimbat radical după invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile europene. Rusia furniza încă 52,4% din importurile de cărbune superior ale UE în 2021, înainte ca Uniunea să interzică importurile de cărbune rusesc în cadrul celui de-al cincilea pachet de sancțiuni. Interdicția a devenit efectivă în august 2022.

Importurile europene de cărbune superior din Rusia au scăzut de la nivelurile anterioare la 27 de milioane de tone în 2022, aproximativ un milion de tone în 2023 și mai puțin de 250.000 de tone în 2024. Comparativ cu 2021, reducerea a fost de 99,5%.

UE și-a redistribuit aprovizionarea către alți furnizori. În 2024, cinci țări asigurau aproximativ 90% din importurile nete europene de cărbune superior: Australia cu 32,1%, Statele Unite cu 28,7%, Columbia cu 14,8%, Kazahstan cu 8,4% și Africa de Sud cu 6,6%.

Această restructurare a furnizorilor a avut loc simultan cu reducerea cererii, ceea ce explică de ce dependența procentuală de importuri poate scădea chiar dacă producția europeană de cărbune superior continuă să fie foarte redusă. În 2025, producția internă acoperea aproximativ 41% din consumul UE, comparativ cu 71% în 1990.

Tendința europeană contrastează puternic cu situația din mai multe țări candidate și din Balcanii de Vest. În acestea, cărbunele continuă să aibă o pondere mult mai mare în producția de electricitate decât în UE.

În 2024, cărbunele superior și lignitul reprezentau aproximativ 17% și 19% din producția de electricitate a țărilor candidate și potențial candidate. Energia hidro avea o pondere de aproximativ 25%, iar gazele naturale 16%.

Diferența este și mai pronunțată în Balcanii de Vest, unde lignitul rămâne o componentă centrală a sistemelor energetice. În 2024, lignitul furniza 37% din producția de electricitate în Macedonia de Nord, 40% în Muntenegru, 61% în Bosnia și Herțegovina, 63% în Serbia și 91% în Kosovo.

În Turcia, cărbunele superior și lignitul furnizau împreună aproximativ 34% din electricitate în 2024, cu 22% provenind din cărbune superior și 12% din lignit. Turcia este și cel mai mare consumator de lignit dintre țările candidate, cu aproximativ 88 de milioane de tone în 2025, aproape dublu față de cele 46 de milioane de tone înregistrate în 1990.

Consumul de lignit în toate țările candidate a ajuns la aproximativ 147 de milioane de tone în 2025, cu 35% peste nivelul din 1990, o evoluție opusă reducerii cu 50% înregistrate în UE numai din 2018.

În statisticile Eurostat utilizate pentru această analiză, „cărbune” desemnează produsele primare: cărbune superior și lignit. Produsele secundare precum cocsul, gazele manufacturate și alte combustibile fosile solide nu sunt incluse în calculul ponderii prezentate.

Datele pentru 2025 sunt preliminare. Seria pe termen lung arată însă o schimbare structurală: cărbunele a trecut de la peste 35% din producția europeană de electricitate în 1990 la 9,2% în 2025, fiind depășit succesiv de alte surse în mixul electric european.

În același timp, diferențele dintre statele membre și dintre UE și țările vecine rămân importante. Polonia continuă să obțină peste jumătate din electricitate din cărbune, iar în mai multe state din Balcanii de Vest lignitul rămâne principala sursă de electricitate.

https://2eu.brussels/ro/news/carbunele-a-coborat-la-un-minim-istoric-de-92-din-productia-de-electricitate-a-ue