SINTESI Il fascicolo Adamescu e l’ombra dell’ex capo dello spionaggio tedesco, August Hanning

August Hanning (foto), fostul șef al serviciului de informații germane BND între 1998 și 2005, a fost una dintre figurile de referință ale campaniei de apărare față de extrădarea din Marea Britanie a lui Alexander Adamescu, fiul omului de afaceri Dan Adamescu. Rolul său a fost acela de a da greutate internațională tezei că Alexander Adamescu era victima unui proces politic în România.

Un aliat de înalt profil

Alexander Adamescu era căutat de autoritățile române într-un dosar de corupție, iar în 2016 a fost reținut la Londra în baza unui mandat european de arestare emis de România. În această perioadă, echipa sa de apărare a dus o campanie amplă în Marea Britanie, combinând procedurile judiciare cu articole de presă, intervenții publice și consultanță în domeniul informațiilor în apărarea lui Alexander Adamescu.

August Hanning a intrat în această ecuație ca fost șef al BND, serviciului german de informații externe, și ca fost secretar de stat în Ministerul de Interne al Germaniei. Prestigiul său în mediul de securitate european i-a permis să devină un susținător de înalt profil al cauzei lui Adamescu, mai ales în dezbaterile privind caracterul politic al dosarului și riscurile unui proces în România.

Rolul lui Hanning în apărare

Hanning nu a fost, potrivit surselor publice disponibile, avocatul lui Adamescu și nu a condus apărarea juridică în instanțele britanice. Rolul său a fost mai degrabă acela de susținător strategic și de legitimitate: o personalitate cu trecut în serviciile de informații care putea amplifica, în spațiul public occidental, ideea că Adamescu ar fi fost victima unui dosar instrumentalizat politic.

Campania de apărare a lui Adamescu a susținut că mandatul european de arestare nu ar fi fost doar o procedură obișnuită de cooperare judiciară, ci parte dintr-un conflict mai larg cu un presupus „stat paralel” din România. Hanning a fost asociat acestei narațiuni în presa britanică, inclusiv într-un material din The Telegraph din 2020 dedicat extrădării lui Adamescu, context în care numele său apare alături de cauza fostului om de afaceri.

De ce a fost condamnat Adamescu

Alexander Adamescu a fost urmărit penal de DNA într-un dosar privind darea de mită unor magistrați, în legătură cu cauze de insolvență. Procurorii români au susținut că Adamescu ar fi participat la o rețea menită să influențeze deciziile judecătorești în favoarea unor interese economice.

În 2016, instanțele române au emis mandate de arestare pe numele său, transformate ulterior în mandat european de arestare. Adamescu a contestat constant acuzațiile, afirmând că procesul ar fi fost o „eroare judiciară programată” și că ar fi fost persecutat politic.

Cursul procesului

După reținerea din Londra din 2016, Adamescu a fost eliberat pe cauțiune, în așteptarea soluționării cererii de extrădare. În 2018, judecătorii britanici au decis că acesta poate fi extrădat în România, deși decizia a rămas supusă unor proceduri ulterioare.

În cadrul procesului de extrădare, Hanning a depus mărturie oficială ca expert în securitate și servicii secrete în favoarea lui Alexander Adamescu. El a susținut în fața judecătorilor că Serviciul Român de Informații (SRI) și DNA au orchestrat un dosar politic împotriva familiei Adamescu.

Această mărturie a fost pe larg citată și analizată ulterior în motivările judecătorești din Marea Britanie (care au devenit publice) și reluată de platforme de analiză juridică britanice. Totuși, judecătorii britanici au respins argumentele lui Hanning, catalogându-le drept speculații fără dovezi concrete și aprobând extrădarea.

Ulterior, în 2024, Tribunalul București a constatat nulitatea rechizitoriului în dosarul lui Adamescu, iar acesta a scăpat de acuzațiile din acel dosar. Sentința nu validează automat toate afirmațiile făcute în campania sa de apărare, dar arată că drumul judiciar al cazului a fost lung, contestat și marcat de numeroase proceduri.

Arestarea lui Hanning

În octombrie 2026, August Hanning a fost reținut în Germania într-un dosar separat, privind suspiciuni de spionaj, obținere de secrete de stat și tentativă de trădare. Procurorii germani îl suspectează că ar fi obținut și folosit aproape 2.000 de documente secrete, inclusiv informații destinate Cancelariei din Berlin.

Arestarea lui Hanning nu este direct legată, potrivit informațiilor publice disponibile, de cazul Adamescu. Este un dosar distinct, care privește presupusa accesare și utilizare ilegală de documente clasificate, iar suspiciunile nu echivalează cu o condamnare.

Ce rămâne din legătura Hanning–Adamescu

Legătura dintre Hanning și Adamescu trebuie citită ca una de sprijin public și lobby, nu ca o dovadă automată de implicare operațională în dosarul penal românesc. Hanning a contribuit la internaționalizarea cauzei și la creșterea presiunii asupra percepției publice din Marea Britanie, în timp ce Adamescu își disputa extrădarea.

În final, rolul lui Hanning a fost acela de a da greutate politică și reputațională unei apărări deja active, nu de a înlocui avocații sau instanțele. Cazul rămâne un exemplu de mod în care dosarele de corupție pot deveni, prin campanii de presă și sprijin internațional, bătălii și despre legitimitatea instituțiilor judiciare.

Sinteză realizată cu Perplexity