Germania va acorda 400 de milioane de euro pentru menținerea producției de insulină Sanofi și reducerea riscului de penurie în Europa

Comisia Europeană a aprobat sprijinul pentru fabrica Sanofi din Frankfurt-Höchst, care include construirea unei noi unități până în 2032, menținerea unei producții minime până în 2042 și constituirea unui stoc de materie primă pentru insulină. Fără ajutor, compania ar închide situl german, iar pentru unele tipuri de insulină Europa ar deveni dependentă de importuri.

Germania va putea acorda 400 de milioane de euro companiei Sanofi pentru menținerea și extinderea producției de insulină la Frankfurt-Höchst, după ce Comisia Europeană a aprobat măsura menită să reducă riscul unor probleme de aprovizionare. În schimbul compensației publice, Sanofi trebuie să construiască o nouă fabrică până la sfârșitul lui 2032, să mențină o producție anuală de cel puțin 1,1 tone de insulină până în 2042 și să constituie o rezervă de o tonă de substanțe farmaceutice active utilizate pentru producerea insulinei.

Pe scurt

1. Germania va putea plăti Sanofi 400 de milioane de euro pentru menținerea unei capacități strategice de producție a insulinei la Frankfurt-Höchst.

2. Sanofi trebuie să construiască o nouă fabrică de insulină până la 31 decembrie 2032 și să producă anual cel puțin 1,1 tone până la sfârșitul lui 2042.

3. Compania trebuie să păstreze o rezervă de o tonă de substanțe farmaceutice active pentru insulină și să acorde prioritate piețelor din Spațiul Economic European în cazul unor penurii.

4. Comisia spune că, fără acest sprijin, Sanofi ar închide situl german, iar în Spațiul Economic European ar mai rămâne o singură unitate de producție a insulinei.

5. Pentru anumite produse, inclusiv insulina umană, producția din Spațiul Economic European ar dispărea complet, crescând dependența de importuri din țări terțe.

Sprijinul german este construit în jurul unei obligații de serviciu public și nu constă într-o finanțare acordată companiei fără condiții. Sanofi trebuie să păstreze pe termen lung o capacitate industrială care să poată susține aprovizionarea pacienților germani și, în situații de penurie, să acorde prioritate piețelor din Spațiul Economic European.

Cea mai importantă investiție este o nouă fabrică de insulină la Industriepark Frankfurt-Höchst, care trebuie finalizată până la 31 decembrie 2032. Sanofi se angajează în același timp să mențină la acest sit o producție anuală de cel puțin 1,1 tone de insulină până la 31 decembrie 2042 și să stocheze, până la aceeași dată, o tonă de substanțe farmaceutice active necesare fabricării produselor.

Miza depășește menținerea unei singure fabrici. Potrivit evaluării prezentate de Comisie, Sanofi ar închide situl german dacă nu ar primi compensația, ceea ce ar reduce semnificativ capacitatea europeană de producție. Germania nu ar mai avea nicio fabrică de insulină, iar în întregul Spațiu Economic European ar mai funcționa o singură unitate de producție.

Pentru anumite produse efectul ar fi și mai mare. Comisia spune că unele tipuri, inclusiv insulina umană, nu ar mai fi produse deloc în Spațiul Economic European, ceea ce ar obliga piețele europene să se bazeze pe importuri din țări terțe. Această dependență este tratată drept o vulnerabilitate într-un sector în care continuitatea aprovizionării este direct legată de tratamentul pacienților.

Documentul indică și o presiune suplimentară asupra capacității existente de producție. Penuriile au devenit mai frecvente pe fondul redirecționării unor capacități industriale către produse din categoria agoniștilor receptorului GLP-1, folosite în principal în tratamentul diabetului și, pentru unele produse, al obezității. Comisia folosește această evoluție pentru a explica de ce păstrarea unei capacități dedicate producției de insulină a devenit mai importantă.

Compensația de 400 de milioane de euro trebuie să acopere costurile nete pe care Sanofi le suportă pentru îndeplinirea acestor obligații. Comisia a concluzionat că suma nu depășește costul net al serviciului și că acordul dintre Germania și companie include mecanisme pentru prevenirea și recuperarea eventualelor plăți excedentare. De asemenea, Comisia spune că structura măsurii respectă regulile europene privind achizițiile publice.

Vicepreședinta executivă a Comisiei Europene pentru tranziție curată, justă și competitivă, Teresa Ribera, a prezentat decizia drept parte a efortului mai larg de protejare a aprovizionării cu medicamente considerate critice.

“Today’s decision is an important step towards ensuring the security of supply of critical medicines in the EU,” a declarat Ribera.

În traducere, ea a spus că decizia reprezintă un pas important pentru securitatea aprovizionării cu medicamente critice în UE și că sprijinul public trebuie să permită accesul fiabil la produse esențiale precum insulina, menținând în același timp finanțarea publică țintită și proporțională.

Măsura se înscrie într-o schimbare mai largă a modului în care UE tratează securitatea aprovizionării cu medicamente. În decembrie 2025, Comisia a clarificat regulile care permit statelor membre să atribuie unor operatori obligații specifice de serviciu public pentru menținerea disponibilității medicamentelor critice atunci când piața nu oferă singură suficientă siguranță a aprovizionării. Pentru compensații de până la 20 de milioane de euro pe an există o procedură simplificată, în timp ce sprijinul care depășește acest nivel trebuie analizat separat de Comisie.

Aceeași preocupare se află și la baza Critical Medicines Act, propus de Comisie în martie 2025. Inițiativa urmărește să reducă penuriile grave de medicamente esențiale, inclusiv antibiotice, insulină și analgezice, prin consolidarea lanțurilor de aprovizionare, creșterea producției în UE și reducerea dependenței excesive de furnizori externi.

Sprijinul german pentru Sanofi nu este o finanțare generală pentru activitatea companiei, ci o compensație legată de obligații concrete de producție, stocare și aprovizionare care se întind până în 2042. Menținerea sitului din Frankfurt-Höchst este considerată necesară deoarece închiderea acestuia ar reduce la o singură fabrică infrastructura de producție a insulinei rămasă în Spațiul Economic European.

Decizia ilustrează folosirea politicii de ajutor de stat nu numai pentru investiții industriale, ci și pentru păstrarea unor capacități considerate esențiale pentru sănătate. În cazul insulinei, Comisia leagă direct această capacitate de reducerea riscului de penurie și de limitarea dependenței europene de importuri.

https://2eu.brussels/ro/news/germania-va-acorda-400-de-milioane-de-euro-pentru-mentinerea-productiei-de-insulina-sanofi-si-reducerea-riscului-de-penurie-in-europa