SINTEZĂ Informat.ro / De ce a fost atât de puternică viitura de la granița Nepal-Tibet. Explicațiile experților

O avalanșă de gheață, rocă și sedimente pare să fi declanșat lanțul de evenimente care a transformat, în câteva minute, râurile din nordul Nepalului într-un torent devastator. Datele preliminare indică o catastrofă în cascadă, produsă într-o regiune în care relieful abrupt, fragilitatea mediului montan și infrastructura construită în văi amplifică efectele unor astfel de fenomene. Specialiștii analizează și în ce măsură încălzirea climatică a contribuit la instabilitatea ghețarului și a versanților.

O viitură fulgerătoare produsă miercuri în zona montană de frontieră dintre Nepal și Tibet a provocat una dintre cele mai grave catastrofe recente din Himalaya. Bilanțule este în continuă schimbare: poliția nepaleză a anunțat cel puțin 332 de morți în Nepal, în timp ce peste 900 de persoane erau încă date dispărute; autoritățile chineze au raportat separat trei morți și 558 de dispăruți în districtul Gyirong din Tibet. Cifrele nu pot fi pur și simplu adunate, deoarece nu este clar dacă unele persoane au fost raportate în ambele sisteme de evidență.

FOTO: SWNS / SWNS / Profimedia

Primele evaluări ale geologilor, coroborate cu imagini din satelit, indică faptul că viitura ar fi fost declanșată de desprinderea unei porțiuni din partea inferioară a unui ghețar. Masa de gheață, împreună cu rocă și sedimente, s-ar fi prăbușit de pe versant în vale, antrenând apă, noroi și bolovani. Potrivit evaluărilor preliminare, acest amestec a generat un torent extrem de puternic, care s-a propagat pe valea râului Lhende, de unde s-at revărsat în bazinul Bhote Koshi și mai departe în sistemul hidrografic Trishuli. Cauza exactă a desprinderii ghețarului nu fusese încă stabilită.

Nu o simplă inundație

Viitura nu pare să fi fost provocată de ploi torențiale obișnuite. Potrivit US Geological Survey, semnalul seismic inițial interpretat drept un cutremur cu magnitudinea 5,2 a fost, de fapt, energia produsă de prăbușirea glaciară și de fluxul ulterior de grohotiș. Cu alte cuvinte, această desprinde a ghețarului a fost sursa semnalului seismic, nu consecința unui seism.

Este o distincție esențială. În cazul unei inundații clasice, apa se acumulează treptat în urma precipitațiilor sau a topirii zăpezii. Aici, o masă uriașă de gheață și roci a căzut de la mare altitudine, transferând instantaneu energie în vale și împingând un amestec dens de apă, sedimente și bolovani. Un astfel de flux are o forță de impact incomparabil mai mare decât a unei ape care doar depășește nivelul normal al râului.

Specialistul Dan Shugar, profesor la Universitatea Calgary, a estimat pe baza imaginilor Planet Labs că partea inferioară a ghețarului s-a desprins de la circa 5.200 de metri altitudine și a căzut aproximativ 1.200 de metri până pe fundul văii. Imaginile comparate înainte și după dezastru arată un versant care era verde și a devenit acoperit de sedimente închise la culoare. Cum a fost amplificată forța

În reliefurile abrupte ale Himalayei, gravitația funcționează ca un accelerator. Materialul desprins de la altitudine coboară pe pante foarte înclinate, iar energia lui crește prin antrenarea altor roci, a gheții, a zăpezii și a apei de pe traseu. Pe măsură ce masa ajunge în albia îngustă a unui râu montan, valea poate canaliza și concentra torentul, crescând viteza și puterea distructivă.

ICIMOD, centrul internațional de cercetare pentru regiunea Hindu Kush–Himalaya, a transmis că valul de apă, sedimente și bolovani a traversat bazinele Bhote Koshi și Trishuli. În localitatea Galchhi, situată în aval, nivelul râului ar fi crescut cu până la nouă metri în numai 30 de minute.

Imaginile video verificate de BBC indică o creștere violentă a apei într-o vale locuită de pe râul Trishuli: clădiri și terenuri care erau vizibile la începutul filmării au fost acoperite de apă în aproximativ trei minute. Această succesiune ilustrează de ce evacuarea poate deveni aproape imposibilă într-o viitură glaciară: timpul disponibil pentru reacție se măsoară uneori în minute, nu în ore. Posibilul efect de baraj

O altă ipoteză analizată de autorități și experți este aceea că avalanșa de gheață, rocă și sedimente ar fi putut bloca temporar cursul unui râu îngust. Într-o asemenea situație, apa se acumulează în amonte, în spatele unui baraj natural format din resturi, iar cedarea acestuia poate elibera brusc un volum mare de apă, noroi și bolovani. Un astfel de val poate provoca distrugeri pe distanțe importante în aval, afectând poduri, drumuri, locuințe și infrastructura energetică. În zona Gyirong, pe partea tibetană a frontierei, autoritățile monitorizează un lac de baraj format în amonte de aria calamitată. Existența sa menține riscul unor noi viituri, în cazul în care acumularea de sedimente care obstrucționează albia devine instabilă sau cedează.

Basanta Raj Adhikari, directorul Centrului pentru Studii ale Dezastrelor de la Universitatea Tribhuvan din Nepal, a vorbit despre riscul unor „al doilea și al treilea val”, chiar în lipsa unor ploi abundente, deoarece alunecările de teren și barajele de resturi pot continua să schimbe brusc regimul râurilor.

Clima: factor de risc, nu verdict

O contribuție directă și exclusivă a schimbărilor climatice la prăbușirea din această săptămână nu poate fi stabilită încă. O asemenea concluzie necesită analiza detaliată a temperaturilor, precipitațiilor, structurii ghețarului, permafrostului și a stabilității versantului. Cercetătorii citați de Reuters și BBC cer prudență: există indicii credibile privind un rol al temperaturilor ridicate și al topirii accelerate, însă nu există încă o atribuire științifică definitivă pentru acest colaps concret.

Totuși, contextul regional este alarmant. Reuters notează, citând date ONU din 2023, că munții Nepalului au pierdut aproape o treime din gheață în puțin peste trei decenii, iar ritmul topirii ghețarilor a fost cu 65% mai rapid în ultimul deceniu decât în cel precedent.

Încălzirea poate slăbi versanții în mai multe moduri. Topirea zăpezii și a gheții adaugă apă în fisuri; dezghețarea permafrostului reduce „cimentul” natural care leagă roca fracturată; iar ghețarii care se retrag își pierd capacitatea de a susține unele porțiuni de pantă. În cele 24 de ore dinaintea dezastrului, imaginile satelitare analizate de Dan Shugar au sugerat o topire rapidă a zăpezii din zonă, compatibilă cu un episod de vreme caldă. O zonă expusă

Districtul Rasuwa, din nordul Nepalului, la frontiera cu Tibetul, se numără printre zonele afectate de viitură. Regiunea include trasee turistice frecventate, între care zona de trekking Langtang, precum și ruta utilizată de pelerini spre Kailash Mansarovar, în Tibet.

Viitură în Rasuwa / FOTO:  SWNS / SWNS / Profimedia

În văile din Rasuwa sunt concentrate și infrastructuri vulnerabile la viituri: drumuri, poduri, puncte de trecere a frontierei și proiecte hidroelectrice. Aceste elemente explică de ce efectele dezastrului au depășit comunitățile locale, afectând totodată circulația transfrontalieră, turismul și producția de energie.

Această suprapunere dintre un relief periculos și activitatea umană explică gravitatea bilanțului. Viitura a lovit nu doar sate, ci și drumuri, poduri, puncte logistice, infrastructură energetică și zone frecventate de turiști și pelerini. Echipele de intervenție se confruntă cu acces dificil, multe sectoare din nordul Nepalului putând fi atinse doar cu elicopterul după distrugerea căilor rutiere și a podurilor.

Tragedia readuce în atenție și antecedentele zonei Langtang. În 2015, un cutremur din Nepal a declanșat o avalanșă uriașă de gheață, zăpadă și rocă ce a distrus satul Langtang și a provocat cel puțin 215 morți. Evenimentul actual pare să fi pornit tot din masivul Langtang Lirung, însă de pe versantul nordic, nu de pe versantul sudic implicat în catastrofa din 2015.

În faza actuală, concluzia cea mai riguroasă este că viitura a fost produsul unui lanț de fenomene: prăbușire glaciară, avalanșă de rocă și gheață, antrenarea sedimentelor și a apei, posibilă blocare temporară a văilor și propagarea unui flux devastator în aval. Schimbările climatice pot fi un factor care a mărit vulnerabilitatea versanților, dar mecanismul precis și ponderea fiecărei cauze vor putea fi stabilite numai după investigațiile geologice și hidrologice aflate în desfășurare.

*****Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania. Analiza, datele și imaginile prezentate au fost îmbunătățite cu ajutorul unor instrumente de Machine Learning și Artificial Intelligence.