SPECIAL Informat.ro / Recunoașterea cuplurilor de același sex. Polonia face un pas înainte, România rămâne în urmă

Decizia recentă a Curții Administrative Supreme a Poloniei (NSA), prin care statul este obligat să recunoască mariajul între persoane de același sex încheiat în alte state ale Uniunii Europene, marchează un moment de cotitură pentru Europa Centrală și de Est. Comparată cu Polonia, România se află într-o situație paradoxală. Deși are obligații juridice cel puțin la fel de clare — și, în unele privințe, mai extinse — aplicarea acestora întârzie de ani de zile.

Ce a hotărât Polonia? Recunoaștere fără legalizare

Curtea Administrativă Supremă a Poloniei a decis vineri că statul polonez are obligația de a recunoaște căsătoriile între persoane de același sex încheiate în alte țări din Uniunea Europeană, după ce în 2025, CJUE a decis că Polonia a încălcat drepturile fundamentale ale unui cuplu de bărbați căsătoriți la Berlin prin refuzul recunoașterii efectelor juridice ale căsătoriei în baza legislației interne.

Dosarul a fost adus în faţa justiţiei de către doi polonezi - Jakub Cupriak-Trojan şi partenerul său Mateusz Trojan, căsătoriţi la Berlin în 2018.

Ei au vrut să se stabilească în Polonia, însă s-au lovit de refuzul înregistrării stării civile la Varşovia, în contextul în care Constituţia poloneză defineşte căsătoria drept o uniune între un bărbat şi o femeie.

Instanța europeană (C‑713/23 Wojewoda Mazowiecki) a stabilit că statul membru este obligat să recunoască statutul civil dobândit legal în alt stat UE, inclusiv căsătoria dintre persoane de același sex, atunci când sunt implicate drepturi de liberă circulație și ședere.

Curtea Administrativă Supremă a Poloniei (NSA) a aplicat acum această linie de drept UE și a hotărât că mariajul dintre persoane de același sex încheiat în alt stat UE va fi recunoscut de statul polonez, fără ca Polonia să fie obligată să deschidă opțiunea căsătoriei gay în legea națională. „Curtea Supremă Administrativă a Poloniei a decis că dreptul Uniunii Europene impune ca registrele de stare civilă din Polonia să înscrie căsătoriile între persoane de același sex încheiate în străinătate. Prin urmare, singura modalitate de a îndeplini această obligație este transcrierea lor, care ține de competența fiecărui Oficiu de Stare Civilă din Polonia”, a explicat Asociația Accept pe pagina sa de Facebook.

Ce zic deciziile CJUE în cazul României

În planul UE, România este afectată de două linii juridice importante. În 2018 CJUE a hotărât, în cazul cuplului Relu Adrian Coman și Clabourn Hamilton căsătoriți în 2010 la Bruxelles, că România trebuie să recunoască partenerul de același sex ca membru de familie pentru a i se permite dreptul de ședere pe teritoriul român, deși Codul civil român interzice căsătoriile gay. A doua vizează refuzul României de a-i modifica prenumele, sexul și CNP-ul în actele de identitate românești printr-o procedură administrativă lui Arian Mirzarafie-Ahi – bărbatul transgender cu dublă cetățenie, română și britanică. Propriu-zis, prima decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene se referă la obligația României de a recunoaște, pentru exercitarea dreptului de liberă circulație, partenerul de același sex al unui cetățean UE căsătorit legal într-un alt stat membru (precum Belgia) ca „membru de familie”, chiar dacă legislația internă nu recunoaște căsătoriile între persoane de același sex. A doua decizie vizează situația unei persoane transgender (precum Arian Mirzarafie-Ahi), stabilind că un stat membru nu poate refuza modificarea datelor de identitate (prenume, sex și cod personal) pentru a reflecta recunoașterea juridică a schimbării de gen în alt stat UE, deoarece aceasta ar afecta drepturile conferite de cetățenia europeană și libera circulație.

România, obligată de CEDO să adopte legislația privind parteneriatul civil

Dacă jurisprudența europeană în materie de liberă circulație lasă un anumit grad de flexibilitate statelor, hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului merg mai departe.

În 2023, în cauza Buhuceanu și alții vs România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că România încalcă dreptul la viață de familie prin lipsa oricărei forme de recunoaștere legală a cuplurilor de același sex.

Astfel, decizia CJUE spune că România are deja obligații de a recunoaște efectele căsătoriilor gay în alte state UE când sunt implicate drepturile UE (ședere, autorizații, derivate de familie), în timp ce CEDO a făcut un pas în plus și obligă România să adopte o formă juridică de recunoaștere a cuplurilor de același sex (nu doar soluții punctuale de ședere).

CEDO nu obligă România să legalizeze căsătoria între persoane de același sex, dar obligă să creeze un cadru juridic care să recunoască și să protejeze astfel de cupluri, respectiv la adoptarea unei legislații — de tip parteneriat civil sau echivalent.

De asemenea, hotărârea CJUE în cauza C‑713/23 Wojewoda Mazowiecki are un impact direct asupra României: România este obligată să recunoască efectele căsătoriilor între persoane de același sex încheiate legal în alte state UE, în măsura în care este vorba de drepturi UE (liberă circulație, ședere, protecție de familie etc.) Pe de altă parte, diferența fundamentală față de Polonia este că România nu trebuie doar să recunoască efecte juridice limitate, ci să construiască un întreg cadru legal.

România: același cadru juridic cu Polonia, implementare limitată

În teorie, România se află sub aceleași obligații ca Polonia. În practică, însă, lucrurile stau diferit.

Potrivit organizației ACCEPT, în România, procedura de transcriere a căsătoriilor încheiate în străinătate este aplicată în mod obișnuit cuplurilor heterosexuale, dar este refuzată în cazul cuplurilor de același sex, ceea ce creează o practică discriminatorie.

„La fel ca Polonia, România are o singură procedură de recunoaștere a căsătoriilor încheiate în străinătate: transcrierea. Această procedură este utilizată automat pentru familiile heterosexuale, dar refuzată discriminatoriu familiilor de același sex. Hotărârea CJUE face ca această practică să devină explicit contrară dreptului UE. România nu mai poate pretinde că nu are legislație deoarece dreptul UE și jurisprudența CJUE se aplică direct si cu prioritate, în ciuda faptului că în prezent Codul Civil interzice transcrierea căsătoriilor între persoane de același sex”, declara ACCEPT anul trecut, după decizia CJUE.

Transcrierea certificatelor de căsătorie este, de regulă, refuzată, iar recunoașterea apare doar punctual — de exemplu, în materie de drept de ședere, în urma unor litigii.

Blocaj politic în România

În ciuda acestor obligații, evoluțiile din România au fost lente.

După decizia CJUE și validarea acesteia de către CCR în 2018, statul a aplicat prevederile doar în măsura strict necesară — în special în ceea ce privește dreptul de ședere. Nu au fost adoptate reforme mai largi.

După hotărârea CEDO din 2023, reacția a fost și mai rezervată. Statul român a contestat inițial decizia și, ulterior, nu a adoptat nicio lege care să răspundă cerințelor Curții. În prezent, cazul se află sub monitorizarea Consiliului Europei, ceea ce indică o întârziere în executarea obligațiilor. Astfel, România se află într-o situație de „conformare minimală”: respectă doar acele aspecte care nu pot fi evitate, amânând schimbările structurale.

Polonia vs. România

Polonia, deși percepută ca mai conservatoare, începe să aplice jurisprudența europeană prin intermediul instanțelor. Decizia recentă arată o deschidere, chiar dacă limitată, spre recunoaștere.

România, în schimb, are un cadru juridic comparabil — și chiar obligații suplimentare din partea CEDO — dar nu le transpune în legislație sau practică administrativă.

Cazul Poloniei arată că schimbarea poate veni și din sistemul judiciar, chiar în absența unei voințe politice explicite. România oferă însă un exemplu diferit: deși toate elementele juridice sunt deja prezente — decizii ale CCR, CJUE și CEDO — transformarea lor în politici publice întârzie.

„România este un exemplu clar: decizia Coman & Hamilton din 2018 nici astăzi nu este implementată corect. De aceea, este o victorie importantă. Curtea Supremă Administrativă a Poloniei a confirmat decizia CJUE și a anulat toate hotărârile și deciziile administrative anterioare care blocau transcrierea. Acum, Oficiul de Stare Civilă ar trebui să transcrie certificatul de căsătorie al reclamanților, deschizând calea și pentru alte familii poloneze a căror căsătorie este nerecunoscută”, arată o recție a Accept pe pagina sa de Facebook de vineri.

Un sondaj INSCOP din 2025 indica faptul că 68,1% din români se opun recunoașterii legale a cuplurilor de același sex, iar doar aproximativ 20% ar fi deschiși față de o formă limitată de recunoaștere, similară cu parteneriatul civil. Pe de altă parte, potrivit unui sondaj realizat de Cult Research pentru Asociația ACCEPT în 2024, 56% dintre români sunt de acord cu recunoașterea legală a familiilor de același sex (căsătorie sau parteneriat civil), 72% spun că nu ar pierde nimic dacă aceste familii ar avea drepturi egale.

O petiție pentru a cere Parlamentului României adoptarea parteneriatului civil, inițiată recent, a adunat peste 31.000 de semnături.

Analiză realizată cu ajutorul Perplexity.