Cine este Natalie Musteață, regizoarea de origine română care a câștigat Oscarul într-una dintre cele mai rare egalități din istoria premiilor

O regizoare de origine română a scris istorie la Hollywood: Natalie Musteață a câștigat, duminică noaptea, premiul Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de ficțiune, cu „Two People Exchanging Saliva”, într-o categorie decisă printr-un rar rezultat de egalitate cu scurtmetrajul „The Singers”. Este abia a șaptea oară în aproape un secol de existență a Premiilor Academiei când o categorie de Oscar se încheie la egalitate, ceea ce face ca momentul în care numele unei cineaste cu origini românești este rostit pe scena Oscar să intre direct în manualele de istorie a filmului.

Scurtmetrajul poate fi văzut și pe YouTube.

Cine este Natalie Musteață

Pentru public, Natalie Musteață poate părea un nume apărut peste noapte la Hollywood, dar traseul ei e fost construit în timp, între România, Franța și Statele Unite. Născută într-o familie românească de artiști și disidenți, care a emigrat mai întâi în Franța și apoi în SUA, Natalie s-a născut și a crescut la New York, cu limba română și franceza vorbite acasă, în atmosfera specifică unui copil de imigranți. „Mă gândesc adesea cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi crescut în România în loc de SUA. Copilăria mea în New York a fost în mare parte cea a unui copil de imigranți”, mărturisea ea într-un interviu pentru Like5 , vorbind despre felul în care această dublă apartenență i-a modelat identitatea.

Înainte să ajungă pe covorul roșu de la Oscar, Musteață și-a construit reputația în lumea artei contemporane. Are un doctorat în istoria artei, a lucrat ca cercetătoare și curatoare în muzee și galerii de prestigiu, iar traseul ei profesional a trecut prin expoziții, texte teoretice și programe curatoriale dedicate relației dintre artă, societate și politică. Această experiență se vede astăzi în modul în care își construiește filmele: atenție la concept, la detaliul vizual și la felul în care o poveste personală poate vorbi, de fapt, despre tensiuni sociale mai vaste.

Despre ce este „Two People Exchanging Saliva”, filmul care a adus Oscarul

„Two People Exchanging Saliva”, scurtmetrajul care i-a adus lui Natalie Musteață Oscarul pentru Best Live Action Short Film, este o distopie cu umor negru, realizată împreună cu artistul britanic Alexandre Singh. Acțiunea are loc într-o societate imaginară în care gesturile de intimitate sunt interzise, un sărut poate să îți aducă moartea, iar plata pentru bunuri și servicii se face cu palme peste față – o inversare brutală a normelor care transformă violența în monedă și tandrețea în pericol. Filmul a fost prezentat în premieră la Telluride și a avut un parcurs spectaculos în festivaluri, devenind treptat unul dintre titlurile cele mai discutate ale anului în zona de scurtmetraj.

Estetica filmului poartă clar amprenta mediului din care vine Musteață: cadre compuse ca niște instalații, atenție la scenografie, costume care spun o poveste de sine stătătoare. Într-un interviu, regizoarea povestește că ideea de a imagina o lume în care oamenii „plătesc fiind pălmuiți peste față” a apărut aproape instinctiv, ca o imagine smulsă din subconștient, pe care apoi a construit întreaga distopie. Dincolo de concept, filmul funcționează și la nivel emoțional, prin relația dintre cele două protagoniste și prin felul în care interzicerea intimității devine metaforă pentru reglementarea corpului și controlul social.

O egalitate rară la Oscar: de ce contează

În seara Oscarurilor din 2026, categoria Best Live Action Short Film a oferit unul dintre momentele neașteptate ale galei. Academia Americană de Film a anunțat că premiul se acordă ex aequo, atât pentru „Two People Exchanging Saliva”, cât și pentru „The Singers”, marcând astfel a șaptea oară în istoria de aproape 100 de ani a premiilor când o categorie se încheie cu un rezultat de egalitate.

Egalitățile la Oscar sunt extrem de rare, iar lista precedentelor – de la egalitatea la Best Actor în 1932 până la Sound Editing în 2013 – e scurtă și bine cunoscută de pasionații de cinema. Faptul că această categorie de scurtmetraj intră acum în aceeași listă schimbă felul în care va fi citit, în timp, palmaresul: istoria nu reține doar un titlu, ci două filme, două estetici și două povești diferite, obligând critica și publicul să le pună în dialog. În plus, un „tie” sugerează un vot profund împărțit în interiorul Academiei, în care două viziuni artistice sunt considerate, practic, la fel de puternice.

De ce este un moment istoric pentru România

Pentru România, victoria lui Natalie Musteață are o greutate care depășește cu mult simpla menționare a unei „origini românești” în palmaresul Oscarurilor. Este prima dată când o regizoare de origine română urcă în postura de câștigătoare la categoria Best Live Action Short Film, iar acest lucru se întâmplă într-unul dintre puținele momente de egalitate din istoria premiilor. Practic, numele ei rămâne legat nu doar de un Oscar, ci de un episod rar și comentat la fiecare recapitulare a galei.

Relația ei cu România este însă mai mult decât un detaliu biografic. În interviul pentru Like5, Musteață vorbește despre faptul că a crescut într-o familie românească de artiști și disidenți și că lagăturile cu țara au rămas vii, chiar dacă viața profesională s-a construit în mare parte în New York. Spune că s-a gândit mult la Noul Val românesc, că filmele apărute după 2000 se află printre preferatele ei și că a „scris câteva scenarii pe care își imaginează că le va filma în România, inclusiv o fabulă absurdă plasată în lumea teatrului spre finalul comunismului”.

Pentru publicul din România, succesul ei arată că vizibilitatea internațională nu mai vine doar prin lungmetrajele realist-minimaliste care au consacrat Noul Val, ci și prin scurtmetraje îndrăznețe, cu o estetică puternic influențată de arta contemporană. În același timp, victoria lui Musteață confirmă că noile voci cu rădăcini românești pot apărea și din afara industriei locale, din diaspora culturală, dar pot păstra o conexiune simbolică și afectivă cu România în momentul în care ajung în centrul atenției globale.

Ce urmează pentru Natalie Musteață

Un Oscar câștigat într-un „tie” istoric îi deschide lui Natalie Musteață uși pe care puțini debutanți în regie le au la dispoziție. De la posibilitatea de a transforma universul distopic din „Two People Exchanging Saliva” într-un lungmetraj, până la dezvoltarea scenariilor pe care spune că le-a scris având România drept decor, câmpul de opțiuni creative se lărgește spectaculos.

Dacă una dintre acele povești – „o fabulă absurdă plasată în lumea teatrului spre sfârșitul erei comuniste” – va fi într-adevăr filmată în România, succesul de acum ar putea funcționa ca un catalizator pentru colaborări și coproducții care să aducă laolaltă resursele industriei locale și rețelele internaționale construite de Musteață. Iar pentru publicul român, numele ei va rămâne, de acum înainte, asociat cu ideea că o biografie începută aici poate ajunge, printr-un traseu sinuos, până pe scena Oscarurilor – și încă într-una dintre puținele seri în care Academia recunoaște, la egalitate, două filme.

Citește și:

ANALIZĂ "Sinners" versus "One Battle After Another": marile pariuri, potențiale surprize și cum se redesenează Oscarurile 2026

Analiză realizată cu sprijinul Perplexity