DOC / De ce aleg anual mii de români cetățenia belgiană, deși au drept de muncă în calitate de membrii UE

Peste 34.000 de români au obținut cetățenia belgiană din 2000 până în prezent, iar cea mai mare parte a acestor naturalizări a avut loc după aderarea României la Uniunea Europeană, în 2007, conform publicației The Brussels Times. Numai în 2025, 4.366 de români au dobândit cetățenia belgiană, reprezentând a doua cea mai numeroasă categorie de noi cetățeni, după marocani.

Fenomenul este relevant tocmai pentru că românii sunt cetățeni europeni, cu dreptul de a locui și de a munci în Belgia. Pentru mulți dintre ei, cetățenia belgiană nu este o condiție pentru accesul la piața muncii, ci expresia unei instalări pe termen lung: ani de rezidență, familie, copii născuți sau școlarizați în Belgia, proprietăți, activitate profesională și dorința de a participa pe deplin la viața publică.

De la o comunitate marginal vizibilă la o prezență consolidată

Românii au devenit una dintre cele mai numeroase comunități de origine străină din Belgia după aderarea României la UE. Între 2008 și 2018, numărul lor s-a multiplicat de șase ori, conform VRT NWS. În 2017, peste 18.000 de români au sosit în Belgia, un flux aproape dublu față de cel înregistrat din Țările de Jos și de trei ori mai mare decât fluxurile provenite din Siria, Maroc sau Polonia.

În 2019, Belgia înregistra 96.034 de cetățeni români, față de 87.616 cu un an înainte. Cifrele oficiale nu surprind întotdeauna în întregime dimensiunea comunității, întrucât migrația românească a fost mult timp caracterizată și de deplasări frecvente între Belgia și România, de muncă sezonieră și de perioade de ședere variabile.

Profilul comunității a fost inițial construit în jurul pieței muncii. Bărbații au ajuns în număr mare în construcții, iar femeile au lucrat în îngrijire, spitale, curățenie și servicii. Românii sunt prezenți și în agricultură, mai ales ca lucrători sezonieri, dar și în antreprenoriat, administrație internațională și universități. În Belgia erau înregistrați aproximativ 29.000 de români ca independenți, un statut folosit de o parte dintre lucrători pentru flexibilitatea sa, dar care poate ascunde uneori forme de pseudo-independență.

Schimbarea decisivă a intervenit în 2014. Deși România intrase în UE în 2007, Belgia a menținut până în 2014 restricții tranzitorii privind accesul românilor pe piața muncii. Odată ridicate aceste limite, românii au devenit, an de an, unul dintre cele mai importante grupuri de nou-veniți.

Bruxelles, centrul comunității românești

Bruxelles este principalul pol al comunității românești. În 2022, în Regiunea Capitalei Bruxelles locuiau 45.243 de cetățeni români, cu 192,1% mai mulți decât în 2012. Românii reprezentau astfel a doua comunitate străină ca mărime din Bruxelles, după francezi.

Prezența românească este mai vizibilă în nord-vestul regiunii și în cartierele unde costurile locuirii sunt mai accesibile: Anderlecht, Cureghem, Koekelberg, Quartier Maritime și Laeken. Aceste zone au oferit chirii mai accesibile și au permis formarea unor rețele de sprijin între rude, prieteni, colegi și familii nou-venite.

În afara Bruxellesului, comunități românești s-au format în jurul zonelor cu cerere de forță de muncă. VRT NWS menționează localități precum Hoogstraten și Haspengouw, asociate cu munca sezonieră în horticultură și la recoltarea fructelor, dar și Anvers și Flandra de Vest, unde lucrătorii români au fost atrași de construcții și de industria prelucrătoare.

Datele și relatările disponibile arată o comunitate diversă, nu o populație uniformă. Ea include lucrători manuali și independenți, familii tinere, studenți, antreprenori și angajați ai instituțiilor internaționale. RTBF descria comunitatea ca fiind una relativ tânără, cu o vârstă medie sub 30 de ani, provenind din toate regiunile României.

Migrația temporară devine proiect de viață

Pentru mulți români, Belgia a fost inițial o destinație de muncă și de acumulare financiară. Au existat persoane care au venit singure, au economisit bani și au păstrat planul de a se întoarce în România. VRT NWS semnala inclusiv situația caselor construite în România cu venituri obținute în străinătate, dar rămase ulterior neocupate, pe fondul amânării sau abandonării întoarcerii.

În timp, un proiect individual s-a transformat adesea într-unul familial. Reunificarea familiei, nașterea copiilor în Belgia, școlarizarea lor și stabilizarea profesională au schimbat raportarea la șederea în această țară. Pentru cei care au trăit ani la rând în Belgia, cetățenia devine o opțiune legată de continuitate, nu neapărat un gest de renunțare la România.

Acest lucru reiese și din mărturiile culese de The Brussels Times. Elena, o româncă stabilită de peste 15 ani în Belgia, spune că nu a privit cetățenia ca pe o alegere între două identități. În condițiile în care România și Belgia permit dubla cetățenie, pentru ea întrebarea a fost mai degrabă „de ce nu?”. Ea afirmă că România va rămâne țara sa de origine, dar consideră că anii petrecuți în Belgia și faptul că deține o proprietate aici justifică dorința de a deveni cetățean cu drepturi depline și de a vota.

Viața comunitară păstrează o legătură puternică cu România. Peste 80% dintre români sunt creștini ortodocși, iar parohiile românești joacă un rol social, cultural și religios. VRT NWS menționează comunități ortodoxe românești în Hoogstraten, Turnhout, Aalst și Schaerbeek, alături de alte inițiative religioase și culturale în limba română.

Participarea politică a belgienilor de origine română

Participarea politică a persoanelor cu origini românești arată o dimensiune suplimentară a stabilizării comunității în Belgia. Dincolo de accesul la piața muncii, de viața asociativă și de rețelele familiale, prezența în alegeri și în structuri civice indică dorința unor membri ai comunității de a contribui direct la deciziile locale.

La Molenbeek-Saint-Jean, Codrat-Alin Teclu, președinte al filialei locale a partidului Les Engagés, își leagă angajamentul de propria istorie familială. El provine dintr-o familie română refugiată în Belgia, la Spa, pentru a scăpa de dificultățile perioadei postcomuniste. Teclu evocă sărăcia familiei sale și sprijinul de care a beneficiat în Belgia, care i-a permis să ajungă treptat în clasa de mijloc.

În textul său de opinie, Teclu explică faptul că a ales să trăiască în Molenbeek din convingerea că diversitatea socială și culturală poate susține un model de conviețuire. El insistă însă că discursul despre „a trăi împreună” trebuie confruntat cu problemele concrete ale comunei. După șapte ani trăiți la Molenbeek, el susține că localitatea nu trebuie descrisă nici prin caricaturi stigmatizante, nici idealizată ca model fără probleme de coeziune socială. Poziția sa se concentrează asupra tensiunilor identitare, sărăciei economice, degradării civice și polarizării discursului public. Teclu afirmă că realitățile diversității trebuie abordate fără negarea dificultăților și fără generalizări care pun sub semnul întrebării întreaga comunitate musulmană sau întreaga populație de origine străină.

În Saint-Josse-ten-Noode, Cătălina Petrovan a candidat pe lista Partidului Socialist belgian, PS, iar Gabriela Mara pe lista primarului, Liste du bourgmestre (LB), în alegerile locale reorganizate în 2025. Scrutinul a fost repetat după invalidarea rezultatului alegerilor municipale din 13 octombrie 2024, decisă la 19 noiembrie, în urma unor contestații legate de ponderea neobișnuit de ridicată a voturilor prin procură, aproximativ 7%.

De ce aleg românii cetățenia belgiană

Motivațiile nu sunt identice pentru toți românii, însă relatările și datele disponibile indică mai multe explicații recurente. Cetățenia belgiană oferă acces deplin la participarea politică. Un cetățean belgian poate vota și candida la alegerile federale și regionale. Pentru românii care locuiesc de mulți ani în Belgia, lucrează, plătesc taxe și își cresc copiii aici, această posibilitate poate fi percepută ca o formă firească de participare la viața democratică a țării în care s-au stabilit.

O a doua explicație este stabilitatea. Carmen Solomie, președinta organizației RomBel, consideră că pentru mulți membri ai comunității cetățenia belgiană reprezintă recunoașterea firească a anilor de rezidență, muncă, viață de familie și contribuție la societatea belgiană.

Un alt aspect invocat în mărturii este mobilitatea internațională. Unele persoane consideră că pașaportul belgian este mai avantajos în anumite situații de călătorie, inclusiv în raport cu statele care încă solicită vize cetățenilor români.

Vârful naturalizărilor românilor înainte de pandemie a fost atins în 2019. Explicația este legată de 2014, anul în care Belgia a extins complet dreptul de muncă pentru cetățenii români. În conformitate cu condiția belgiană de cinci ani de rezidență, 2019 a fost primul an în care numeroși români aflați în această situație puteau deveni eligibili pentru cetățenie.

În 2018, românii reprezentau deja 6,1% din persoanele care au primit cetățenia belgiană, respectiv 2.219 persoane. Erau atunci a doua naționalitate între noii cetățeni belgieni, după marocani.

Ridicarea restricțiilor din 2014 nu a eliminat imediat toate dificultățile administrative sau percepțiile instituționale. RomBel, organizație voluntară a românilor din Belgia, a fost creată în acel context. Președinta organizației, Carmen Solomie, spune că misiunea acesteia este de a reuni românii, de a sprijini integrarea și reprezentarea lor, de a păstra identitatea și cultura românească și de a construi punți între comunități.

Daria, membră RomBel, își amintește că, în 2014, voluntarii au mers inclusiv la spitale și comune pentru a explica legislația privind drepturile românilor, deoarece unele instituții nu înțelegeau sau nu acceptau imediat că restricțiile fuseseră ridicate.

Cetățenia, fără renunțarea la România

Creșterea numărului de români care devin cetățeni belgieni nu indică automat o ruptură față de România. În multe cazuri, este rezultatul unui parcurs de integrare: muncă, rezidență, familie, proprietate, copii și participare civică. Dubla cetățenie permite păstrarea formală a legăturii cu România, iar pentru mulți români identitatea rămâne una multiplă.

Carmen Solomie rezumă această logică prin ideea că apartenența la Belgia și păstrarea limbii, culturii și legăturilor românești nu se exclud. Dimpotrivă, ele pot transforma comunitatea românească într-o punte între cele două țări.

Astfel, cetățenia belgiană este, pentru mii de români, mai puțin o alegere între două identități și mai degrabă confirmarea unei realități sociale: Belgia a devenit locul în care lucrează, plătesc taxe, își cresc copiii și vor să aibă un cuvânt deplin de spus în viața publică.

Analiză realizată cu sprijinul Perplexity