Procurorii pot cere direct companiilor din alte state UE păstrarea și transmiterea probelor electronice

Procurorii și judecătorii din Uniunea Europeană pot cere, din 18 august 2026, păstrarea sau transmiterea unor probe electronice direct de la furnizorii de servicii aflați în alte state membre. Noul sistem este destinat anchetelor și procedurilor penale în care mesajele, datele despre utilizatori, informațiile de trafic sau alte înregistrări digitale sunt păstrate într-o altă jurisdicție decât cea în care este investigată infracțiunea.

Pe scurt Un ordin european de păstrare poate obliga un furnizor să împiedice ștergerea sau modificarea unor date care ar putea fi solicitate ulterior în cadrul anchetei. Un ordin european de divulgare poate obliga furnizorul să transmită date despre abonați, identificarea utilizatorilor, trafic sau conținut, în condiții diferite pentru fiecare categorie. Cererile pot fi adresate direct sediului desemnat sau reprezentantului juridic al furnizorului din UE, reducând dependența de procedurile clasice de cooperare între autoritățile naționale. Pentru datele mai sensibile sunt necesare condiții mai stricte, iar statul în care se află furnizorul poate fi informat și poate invoca anumite motive de refuz. Persoanele vizate au dreptul la informare și la căi de atac, iar ordinele trebuie să respecte necesitatea, proporționalitatea, protecția datelor și drepturile procedurale.

Probele electronice au devenit importante în aproape toate tipurile de anchete penale. Mesajele, datele de localizare, adresele IP, informațiile despre conturi și fișierele păstrate în cloud pot ajuta la identificarea unei persoane, reconstruirea unei activități sau demonstrarea legăturii dintre participanții la o infracțiune.

Problema apare atunci când autoritatea care investighează se află într-un stat membru, iar furnizorul sau infrastructura sa juridică se află în altul. Procedurile tradiționale de asistență judiciară pot necesita transmiterea cererii prin autoritățile celuilalt stat înainte ca datele să ajungă la anchetatori.

Noul regulament creează două instrumente. Ordinul european de păstrare urmărește conservarea temporară a datelor, iar ordinul european de divulgare urmărește obținerea lor.

Un ordin de păstrare poate fi necesar când există riscul ca datele să fie șterse în baza politicii obișnuite a furnizorului sau modificate înainte de finalizarea procedurilor pentru obținerea lor. Furnizorul trebuie să păstreze datele indicate, fără ca ordinul să autorizeze automat transmiterea conținutului către anchetatori.

Autoritatea trebuie să emită ulterior un ordin de divulgare sau să folosească un alt mecanism juridic pentru obținerea efectivă a datelor. Dacă acest pas nu este făcut în termenul prevăzut, obligația de păstrare încetează.

Ordinul de divulgare permite cererea directă a datelor de la furnizor. Regulamentul diferențiază între datele despre abonați, datele solicitate exclusiv pentru identificarea utilizatorului, datele de trafic și datele de conținut.

Datele despre abonați pot include numele, adresa, informațiile de contact și datele asociate deschiderii unui cont. Datele de identificare pot ajuta la stabilirea persoanei care utiliza o anumită adresă IP, un număr sau un cont la un moment dat.

Datele de trafic pot descrie traseul, momentul, durata, originea sau destinația unei comunicații. Datele de conținut includ mesajele, înregistrările audio, imaginile, documentele și alte informații comunicate sau stocate de utilizator.

Cu cât datele sunt mai sensibile, cu atât condițiile pentru emiterea ordinului sunt mai stricte. Cererile privind traficul și conținutul sunt supuse unor cerințe suplimentare privind gravitatea infracțiunii, validarea judiciară și notificarea autorităților din statul furnizorului.

Regulamentul nu permite folosirea ordinelor pentru orice faptă și orice informație. Autoritatea trebuie să demonstreze că datele sunt necesare și proporționale cu scopul anchetei sau al procedurii penale.

Ordinul trebuie să identifice autoritatea emitentă, furnizorul, persoana sau contul vizat, categoria datelor, perioada relevantă și motivele cererii. Furnizorul nu ar trebui obligat să caute în mod general și nediferențiat toate informațiile pe care le deține.

Ordinele pot fi folosite și pentru executarea unor pedepse privative de libertate, în condițiile regulamentului. Sistemul nu este destinat litigiilor civile, comerciale sau administrative.

Furnizorii de servicii vizați pot include servicii de comunicații electronice, platforme online, rețele sociale, servicii de găzduire, furnizori de cloud, piețe online și alte companii care stochează date pentru utilizatori.

O companie care oferă servicii în UE trebuie să aibă un sediu desemnat sau un reprezentant juridic care poate primi și executa ordinele. Acest punct de contact permite autorității să nu depindă de locul fizic în care se află serverul.

Furnizorul trebuie să răspundă în termenele stabilite. Situațiile de urgență, în care există un pericol iminent pentru viața, integritatea fizică sau siguranța unei persoane, beneficiază de termene mai scurte.

Primirea unui ordin nu înseamnă că furnizorul trebuie să îl execute indiferent de conținut. Compania poate semnala imposibilitatea tehnică, informațiile insuficiente, existența unui conflict juridic sau alte motive prevăzute de regulament.

Pentru anumite categorii de date, autoritatea din statul în care se află furnizorul primește o notificare. Aceasta poate invoca motive de refuz legate de imunități, privilegii, libertatea presei, securitatea națională, drepturile fundamentale sau alte protecții prevăzute de regulament.

Normele acordă atenție informațiilor protejate prin secret profesional. Datele avocaților, medicilor, jurnaliștilor, parlamentarilor sau altor profesii protejate nu pot fi tratate ca informații obișnuite dacă sunt acoperite de privilegii sau imunități recunoscute.

Furnizorul trebuie să păstreze confidențialitatea ordinului atunci când divulgarea acestuia ar pune în pericol ancheta. Această obligație nu poate elimina definitiv dreptul persoanei afectate de a fi informată și de a contesta măsura.

Persoana ale cărei date au fost obținute trebuie, în principiu, informată de autoritatea emitentă. Informarea poate fi amânată atunci când acest lucru este necesar pentru protejarea anchetei sau a altor interese legitime.

Persoanele vizate au dreptul la o cale de atac efectivă. Ele pot contesta legalitatea, necesitatea sau proporționalitatea ordinului și pot invoca încălcarea drepturilor lor.

Datele obținute trebuie folosite în scopul pentru care au fost cerute și gestionate conform normelor privind protecția datelor și procedura penală. Regulamentul nu transformă furnizorii în autorități de anchetă și nu le cere să stabilească vinovăția utilizatorilor.

Sistemul poate scurta timpul necesar pentru obținerea probelor în cauzele transfrontaliere. Rapiditatea nu elimină însă obligația autorităților de a explica legătura dintre date și infracțiunea investigată.

Comunicările scrise vor urma să fie realizate printr-un sistem informatic descentralizat securizat. Obligația de a folosi exclusiv acest sistem începe la o dată separată, după adoptarea și implementarea actelor tehnice necesare.

Până atunci, autoritățile și furnizorii pot folosi canalele permise de regulament. Acestea trebuie să ofere securitate, autenticitate și posibilitatea verificării documentelor transmise.

Regulamentul se aplică împreună cu directiva care obligă furnizorii să desemneze în UE un sediu sau un reprezentant juridic pentru primirea ordinelor. Statele membre au trebuit să introducă normele naționale necesare pentru această componentă.

Noul mecanism nu elimină instrumentele de cooperare judiciară existente. Autoritățile pot continua să folosească ordinele europene de anchetă, asistența judiciară și acordurile internaționale atunci când acestea sunt mai potrivite.