Sinteză Informat.ro / Cine este Mihai Dimian, propunerea PNL la Ministerul Educației. Profilul cercetătorului, ”umbrit” de acuzații de autoplagiat

Mihai Dimian, rectorul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, este propunerea PNL pentru Ministerul Educației, într-un moment de criză marcat de austeritate, demisia lui Daniel David și proteste sindicale, dar și de controverse privind autoplagiatul și standardele de integritate academică în care este el însuși implicat.

Cine este Mihai Dimian

Mihai Dimian are 51 de ani, s-a născut la Onești, este căsătorit și are un copil. Este licențiat în matematică (1993–1997) și în fizică (1997–2001) la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Și-a obținut doctoratul în inginerie electrică în Statele Unite, la o universitate din Maryland, și a avut stagii de cercetare în Franța, SUA și Germania. A fost cercetător asociat la Institutul Max Planck pentru Matematici Aplicate din Leipzig, în domeniul modelării multi scale și al fenomenelor asistate de zgomot. Din 2012 este profesor universitar la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde este și conducător de doctorat. În CV-ul său public apar numeroase proiecte de cercetare și articole în domenii precum inginerie electrică și modelare de semnale, publicate în reviste și volume internaționale. Din 2020, Dimian este rectorul USV, fiind anterior prorector responsabil cu cercetarea.

Cum îl prezintă PNL

Mihai Dimian a fost propus pentru funcția de ministru al Educației de premierul Ilie Bolojan și validat în unanimitate de Biroul Politic Național al PNL. PNL îl prezintă ca profesor universitar doctor, rector, cu experiență de cercetare internațională și ca independent politic susținut de partid. În comunicatul oficial, liberalii afirmă că Dimian are „viziune de reformare și dezvoltare a sistemului educațional” și că a prezentat în BPN un plan pentru continuarea implementării legilor educației, dialog cu sindicatele și modernizarea școlii.

Potrivit surselor citate de presă, Dimian este singurul rector care a acceptat propunerea de a prelua ministerul, după luni de tatonări și refuzuri. El este promovat ca „tehnocrat” cu profil academic, nu ca politician de carieră, deși în interiorul coaliției este perceput ca o soluție de compromis acceptată și de PSD. PNL îl susține ca independent, dar portofoliul Educației rămâne unul politic, aparținând cotei liberale în guvern.

Legătura cu politica și poziționări publice

Public, Mihai Dimian insistă că nu a fost și nu este membru de partid, deși declară că nu vede nimic rău în faptul că profesorii intră în politică. El afirma că „nu consider că este rău ca profesorii să fie membri ai partidelor politice și chiar încurajez colegii (…) să facă acest lucru, pentru că partidele politice au nevoie de resurse umane de calitate”, dar în același timp susține că „politizarea educației a depășit limitele normale în România”. Dimian spune că a preferat să nu se implice „politic direct”, dar să colaboreze cu aleșii „indiferent de culoarea politică” pentru a dezvolta universitatea și regiunea. Această dublă poziționare – critic față de politizare, dar favorabil implicării profesorilor în partide – a fost descrisă în presă drept „mesaj confuz”, mai ales în contextul în care numele lui era deja vehiculat pentru minister, iar societatea civilă cerea criterii mai clare de integritate pentru ocuparea portofoliului Educației.

Scandalul de autoplagiat: de ce este acuzat Dimian

Numele lui Mihai Dimian apare într-o investigație a Emiliei Șercan din 2018, publicată de PressOne, „Ministrul Valentin Popa s-a autoplagiat în trei articole științifice”. Ancheta arăta că Valentin Popa – pe atunci ministru al Educației și rector al USV – a republicat, de trei ori, articole sau versiuni aproape identice ale aceleiași lucrări, fără să menționeze clar publicarea anterioară, ceea ce, conform standardelor academice, constituie autoplagiat. În unul dintre cazuri, alături de Popa apare ca coautor și Mihai Dimian, numele lui fiind adăugat pe un articol considerat „autoplagiat” al unei lucrări anterioare. Șercan explică faptul că autoplagiatul este „una dintre formele grave de încălcare a eticii universitare”: este vorba despre situațiile în care un autor publică aceeași lucrare sau părți substanțiale din ea de două sau mai multe ori, „fără a menționa că textul a mai fost publicat anterior și fără a-l însoți de elementele de identificare ale jurnalului sau volumului în care a apărut prima dată”. În cazul analizat, problema centrală este că articolul co-semnat de Popa, Coca și Dimian nu precizează nicăieri că este vorba despre reluarea unei cercetări deja publicate, ci se prezintă ca lucrare originală. Cazul a reapărut în prim-plan la începutul lui 2026, când numele lui Dimian a reapărut în legătură cu posibila sa numire la Educație, iar Edupedu.ro a reluat subiectul. Site-ul notează că Dimian își construiește apărarea invocând o decizie a CNECSDTI și o hotărâre a Comisiei de Etică a USV, potrivit cărora articolul nu ar constitui un caz de autoplagiat. Totuși, Edupedu precizează că nu a putut identifica aceste documente pe site-ul Consiliului, nici în arhivele publice, și că decizia comisiei universitare se referă la interpretări interne, nu anulează standardele generale de integritate.

Declarațiile lui Dimian: „autoplagiatul reprezintă o deviere de la anumite reguli profesionale”

Într-un articol Edupedu Dimian este citat spunând că articolul în care apare drept coautor alături de Valentin Popa „a fost dovedit a nu fi fost autoplagiat”, pe baza unei decizii a Comisiei de Etică a USV și a unor documente ale CNECSDTI, pe care spune că le-a transmis jurnaliștilor. Într-un mesaj public citat de Edupedu și Cotidianul, el clarifică raportul său cu fenomenul: „Plagiatul reprezintă furtul ideilor şi textelor altora. AUTOplagiatul reprezintă o deviere de la anumite reguli profesionale, pentru că nu îţi poţi fura propriile idei.”

Dimian recurge și la un exemplu literar pentru a explica utilizarea repetată a propriilor texte: „Mie mi-a plăcut cartea domnului prof.univ.dr. Mircea Cărtărescu «De ce iubim femeile», deşi era o colecţie de eseuri publicate anterior în revistele Elle, Dilema şi altele.” Prin această comparație, el sugerează că republicarea unor materiale proprii poate fi legitimă, atât timp cât autorul este același. De asemenea, într-o discuție relatată de Cotidianul, Dimian vorbește despre un „coleg” asupra căruia „a existat la un moment dat o suspiciune că și-ar fi furat propriile idei”, insistând că nu este vorba de plagiat, ci de „o anumită deviere de la deontologia profesională. Autoplagiatul”. În esență, viitorul ministru al Educației trasează o linie de demarcație: plagiatul este „furt”, în timp ce autoplagiatul este o abatere procedurală, o încălcare de „reguli profesionale”, nu de substanță.

Replica Emiliei Șercan și acuzația de dublu standard

Jurnalista Emilia Șercan respinge această relativizare. În articolele sale, ea subliniază că autoplagiatul este tratat în codurile de etică universitară ca abatere gravă, nu ca simplă „deviație”, pentru că permite autorilor să acumuleze artificial puncte, să își „umfle” dosarele de promovare și să obțină beneficii materiale sau de carieră fără muncă suplimentară. Șercan atrage atenția că, în cazul lui Popa și al coautorilor, problema nu este că și-au reluat propriile idei, ci că nu au indicat în mod transparent unde și când a fost publicată prima versiune a cercetării.

Într-un text dedicat reacțiilor lui Dimian, Edupedu o citează pe Șercan, care afirmă că „domnul Dimian nu înțelege ce înseamnă integritatea academică”, tocmai pentru că, fiind profesor universitar și rector, ar fi trebuit să cunoască și să aplice standardele internaționale, nu să le reinterpreteze. Jurnalista și Edupedu fac și distincția între cazul literar invocat de Dimian și cazul științific: în „De ce iubim femeile”, Mircea Cărtărescu listează explicit, în carte, revistele în care eseurile au apărut anterior, pe când articolul co semnat de Popa, Coca și Dimian „nu precizează nicăieri că nu este vorba despre un text original”. În plus, PressOne amintește că, în cazul lui Valentin Popa, mai multe articole au fost publicate la edituri și reviste considerate „prădătoare”, ceea ce complică și mai mult discuția despre calitatea și integritatea procesului de publicare. În acest context, poziția lui Dimian – care, pe de o parte, se apără cu decizii interne de etică, iar pe de altă parte, redefinesc autoplagiatul ca abatere minoră – este interpretată drept un dublu standard: una sunt regulile pe hârtie, alta este modul în care sunt aplicate când sunt vizați oameni din propriul mediu.

Contextul mai larg: guvernul Bolojan și scandalurile de plagiat

Disputa despre autoplagiatul în care este implicat Mihai Dimian nu se petrece în vid, ci pe fundalul unui guvern deja marcat de acuzații de plagiat la vârf. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, este acuzat că a plagiat peste 50% din teza de doctorat, o investigație PressOne arătând că aproximativ 140 din cele 247 de pagini sunt copiate, cu pagini întregi reproduse fără citare corectă. Premierul Ilie Bolojan a declarat că „plagiatul este un furt” și a admis că acuzațiile sunt „foarte serioase”, dar a anunțat că va aștepta verdictul comisiei de etică înainte de a lua o decizie politică, sugerând că, dacă plagiatul e confirmat, demisia ministrului va fi inevitabilă.

Pentru un viitor ministru al Educației, portofoliul care gestionează doctoratele, standardele de evaluare și comisiile de etică, orice ambiguitate în tratarea autoplagiatului devine imediat politică. În timp ce premierul numește plagiatul „furt”, Dimian încearcă să așeze autoplagiatul în zona „devierilor de la reguli profesionale”, iar acest contrast alimentează percepția că integritatea academică este negociabilă în funcție de actor.

Demisia lui Daniel David și protestele din educație

Portofoliul Educației este vacant după demisia lui Daniel David, la final de 2025, pe fondul disputelor privind austeritatea în educație. Daniel David a părăsit ministerul nemulțumit de tăierea fondurilor și a locurilor bugetate la universități și de reducerea bugetului pe 2026, declarând în repetate rânduri că Educația și Cercetarea au suportat deja primul val de reduceri pentru a ține deficitul sub control și că nu acceptă noi tăieri.

În septembrie 2025, mii de profesori au protestat în București cerând demisia ministrului Educației și abrogarea măsurilor de austeritate asumate prin Legea 141. Sindicaliștii au acuzat „haosul” din sistem, au cerut renunțarea la creșterea normei didactice, la mărirea numărului de elevi la clasă și la obligarea directorilor să predea un număr mai mare de ore, măsuri pe care le consideră devastatoare pentru calitatea educației. Ei avertizează că, în lipsa unor modificări, greva generală și boicotarea examenelor rămân opțiuni reale.

Mihai Dimian s-a pronunțat foarte prudent pe aceste teme, evitând să promită explicit revizuirea pachetului de austeritate. În interviuri, a vorbit mai mult despre instabilitatea politică de la vârful ministerului, despre nevoia de continuitate și despre provocarea de a gestiona resurse limitate, fără să critice frontal creșterea normei sau celelalte măsuri contestate. Această prudență explică de ce o parte a sindicaliștilor îl privesc cu scepticism și condiționează orice „șansă” acordată noului ministru de un calendar clar de corectare a austerității.

Ce probleme trebuie să rezolve Dimian

În momentul numirii, Mihai Dimian preia unul dintre cele mai complicate portofolii din guvern: un minister aflat sub presiunea străzii, cu sindicate radicalizate de austeritate și cu un sistem universitar marcat de scandaluri de plagiat și autoplagiat. Pe termen scurt, principala sa misiune este să restabilească dialogul cu sindicatele și să clarifice soarta măsurilor din Legea 141: norma didactică, număr de elevi la clasă, finanțarea per elev și per student, statutul directorilor și condițiile de lucru în școli. Pe termen mediu, Dimian va trebui să gestioneze aplicarea noilor legi ale educației, să coordoneze reforma curriculară, digitalizarea școlilor și reducerea abandonului școlar, în condițiile în care încrederea publică în minister este foarte scăzută. În plus, va fi nevoit să se poziționeze clar pe tema integrității academice: cazurile Valentin Popa, Radu Marinescu și propriul său dosar de autoplagiat îl obligă să arate dacă ministerul va sprijini cu adevărat înăsprirea standardelor sau va continua practica dublului standard.

Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania. Analiza prezentată a fost îmbunătățită cu ajutorul unor instrumente de Machine Learning și Artificial Intelligence.