CJUE confirmă că polițiile UE pot colecta și păstra date biometrice ale suspecților fără termen maximum
Luxemburg, 20 noiembrie 2025 - Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că polițiile statelor membre pot colecta și păstra date biometrice și genetice ale persoanelor acuzate sau suspectate de infracțiuni intenționate, chiar fără o perioadă maximă de stocare, dacă legislația națională prevede verificări periodice ale necesității. Hotărârea interpretează Directiva 2016/680 privind prelucrarea datelor personale în materie penală și oferă un cadru clar pentru modul în care autoritățile pot utiliza aceste date sensibile.
Cazul a plecat de la un oficial ceh care contestase colectarea amprentelor, a probelor genetice, a fotografiilor și a descrierii fizice, după ce fusese suspectat și ulterior condamnat pentru abuz în serviciu. Instanțele naționale ordonaseră ștergerea tuturor datelor din bazele de date ale poliției, iar Curtea Administrativă Supremă din Cehia a cerut CJUE să clarifice dacă legislația națională este compatibilă cu normele europene privind protecția datelor.
Judecătorii europeni au decis că noțiunea de „drept al statului membru” din Directiva 2016/680 include nu doar prevederile legale, ci și jurisprudența constantă a instanțelor naționale, cu condiția să fie accesibilă și previzibilă. Această interpretare permite statelor să își definească regimul de prelucrare a datelor personale pe baza unui ansamblu coerent de norme scrise și jurisprudențiale.
Curtea a stabilit că nu este contrar dreptului UE ca autoritățile naționale să colecteze în mod nediferențiat date biometrice și genetice ale tuturor persoanelor suspectate sau acuzate de infracțiuni intenționate. Condiția esențială este ca scopul urmărit să fie același pentru ambele categorii și ca operatorii de date să respecte principiile aplicabile datelor sensibile, inclusiv necesitatea, proporționalitatea și limitarea scopului.
În ceea ce privește durata de păstrare, CJUE confirmă că statele membre pot permite poliției să decidă menținerea datelor pe baza unor reguli interne, fără a impune un termen maxim explicit. Totuși, legislația trebuie să asigure termene clare pentru revizuirea periodică a necesității păstrării datelor și evaluarea strictă a justificării fiecărei prelungiri.
Hotărârea nu rezolvă litigiul național, însă decizia Curții de Justiție este obligatorie pentru instanța din Cehia și pentru toate celelalte instanțe europene care se confruntă cu situații similare. Decizia poate influența modul în care statele membre ajustează procedurile de colectare, stocare și ștergere a datelor biometrice în cadrul anchetelor penale.
