Constantin Rudnițchi: Ce vrem de la Europa

Letta, Draghi, Niinisto. Sînt trei nume rostite foarte des în ultimul timp în Europa. Primii doi sînt italieni, al treilea finlandez și au atras atenția pentru că au scris trei rapoarte referitoare la Uniunea Europeană. Letta a analizat piața comună, Draghi – competitivitatea economiei, iar Niinisto avut ca temă securitatea, din mai multe puncte de vedere.

Toate cele trei rapoarte, dar în special cel al lui Mario Draghi, sînt citate foarte des de specialiști și de politicieni. Analizele celor trei experți europeni (care au îmbrăcat și haine de politicieni) au avut impact în rîndul europenilor. Explicația este simplă: cele trei rapoarte au fost extrem de realiste și au scos în evidență marile probleme ale Uniunii Europene. Probabil că publicul larg, dar și specialiștii au regăsit în cele trei rapoarte multe dintre zonele sensibile pe care le descoperă ei înșiși la Uniunea Europeană.

Cele trei rapoarte conțin și o serie de recomandări, dar publicul s-a concentrat pe probleme și mai puțin pe soluții. Era logic. Inventarul sensibilităților europene este simplu de citit – în schimb, este dificil să iei decizii care să aplice recomandările. De fapt, cea mai bună soluție pe care o scot în evidență toate cele trei rapoarte este o Uniune Europeană mai integrată. Aceasta este concluzia oficialilor europeni, doar că deciziile concrete pentru „mai multă Europă” se tot amînă.

Recent, Enrico Letta a venit la București la invitația publicației Ziarul Financiar și a vorbit, evident, despre piața comună europeană. Diagnosticul fostului premier italian este că, în realitate, piețele comune ale Uniunii Europene funcționează doar în ceea ce privește bunurile și persoanele. Celelalte două libertăți, serviciile și capitalurile, nu pot fi considerate piețe comune europene.

Prima problemă pe care o vede Letta este cramponarea în istorie. Exemplul pe care îl dă expertul european este relevant: atunci cînd s-a creat prima variantă a pieței comune europene, în anii ’80, Italia era, din punct de vedere economic, cît China și India împreună. Astăzi, India și China sînt laolaltă de douăzeci de ori mai mari decît Italia. Este un exemplu care arată cît de mult s-au schimbat lumea și economia mondială. În fața acestor modificări este nevoie de o Europă mai integrată, care să aibă într-adevăr tracțiunea economică a blocurilor rivale, respectiv SUA și China.

Rezultatul lipsei de integrare este disiparea, fragmentarea. În ceea ce privește piața financiară și cea a serviciilor, Europa nu este nicidecum comună, iar Letta dă cîteva exemple. Citînd Banca Centrală Europeană (BCE), fostul premier italian spune că europenii au investit 300 de miliarde de euro (aproape cît PIB-ul României) pe piața americană, în companiile americane, pe care le finanțează și care după aceea vin și cumpără firme europene. De ce europenii nu cumpără acțiuni la firme locale și preferă să își ducă banii pe piața americană? Răspunsul este simplu: pentru că, spre deosebire de piața europeană care este fragmentată, cea americană este unitară și se întîmplă să ofere și randamente bune. Dincolo, însă, de calitățile pieței americane, mai importante sînt defectele piețelor europene pe care decidenții politici nu reușesc să le corecteze.

Din multe puncte de vedere, Europa a decis să lase statele membre să decidă. Adoptarea monedei euro sau sistemul fiscal sînt cele mai notorii cazuri. Dar există și alte exemple, cum ar fi sistemul energetic european. După criza energetică declanșată în anii 2021-2022, Uniunea Europeană a întărit principiile unei piețe unice europene, dar nu a reușit să impună o piață în adevăratul sens al cuvîntului. Adică România și o parte a Europei de Est nu sînt conectate la zona de Vest din cauză că nu există un sistem de transport al energiei electrice funcțional între cele două regiuni europene.

E ciudat. Draghi ne spune că Europa nu este competitivă față de America și China. Letta ne spune că Europa este prea mică, în pofida numărului mare de locuitori, deci a unei piețe importante de consum, și a produsului intern brut total, deci a forței economice. În pofida acestor importante atuuri, Europa este mică și neperformantă față de rivalii economici.

Politica economică a lui Donald Trump a scos și mai mult în evidență punctele slabe ale Europei. În opinia experților, problemele Europei se pot rezolva printr-o mai profundă integrare. În opinia antreprenorilor sau a cetățenilor, Europa are nevoie înainte de toate de reducerea birocrației și de mai puțină interferență, chiar dacă mai multă integrare înseamnă armonizare.

Enrico Letta a făcut la București o demonstrație că Uniunea Europeană are nevoie de „mai multă Europă”. Mai mult de o sută de oameni au ascultat, au rezonat probabil, cei mai mulți, cu ideile lui Letta și au plecat acasă. Cînd vorbesc liderii europeni, mii de oameni îi ascultă. După aceea, oamenii pleacă la job-urile sau la afacerile lor și dau nas în nas cu Europa lor. O Europă complicată în care se amestecă integraționiști, suveraniști, susținători ai pieței sau, dimpotrivă, împotriva ei. Democrația europeană îi acceptă pe toți. Dar cetățenii trebuie să se hotărască ce vor mai exact de la Europa.