Comunismul, sărăcia și informația

Studiul INSCOP despre percepția populației cu privire la regimul comunist din România a produs ceva vâlvă în spațiul public apoi (aproape) a dispărut. Este trist, dar de așteptat, câtă vreme crizele se țin lanț, de la vicepremieri cu probleme la dezastre naturale și magistrați supărați că li se limitează privilegiile.

Cred totuși că merită să ne uităm puțin mai atent la discuția legată de cauzele rezultatului - surprinzător pentru unii, previzibil pentru cei care au avut contact cu aceste percepții și monitorizează spațiul informațional.

Cam toate vocile publice care s-au exprimat pe subiect se pun de acord că vorbim de cauze multiple, cu relații complexe între ele și care sunt dificil de clarificat în lipsa unor analize de profunzime (interviuri, focus-grupuri cu diverse categorii).

Pe datele pe care le avem, putem însă face o serie de speculații sau ipoteze, iar dezbaterea din jurul studiului s-a concentrat pe care ar fi cauza principală. Toată lumea e de acord că printre cauze se numără nostalgia tinereții, sărăcia/inegalitățile economice și sociale, dezamăgirea față de starea statului de astăzi, educația și nivelul de informare. Însă unii pun accent pe impactul educației și informării, alții consideră că sărăcia este o explicație mai bună.

Ambele idei sunt susținute de date. Dintre cei care cred că se trăia mai bine în comunism (48,4% din total eșantion), vedem că 72% dintre cei cu care educație primară sunt de acord față de 19% dintre cei cu educație superioară. Similar, 77% dintre cei care spun că nu le ajung veniturile pentru strictul necesar sunt de acord, față de 32% dintre cei înstăriți („Reușim să avem tot ce ne trebuie, fără să ne restrângem de la ceva”).

Trebuie precizat că în cercetarea socio-umană se arată că există o relație între nivelul de educație și nivelul veniturilor, în sensul în care abandonul școlar și performanța redusă sunt influențate de veniturile reduse ale familiei. Astfel, se poate argumenta că nivelul de educație nu este o cauză pentru aprecierea regimului comunist ci un mediator, adică sărăcia determină lipsa educației, care determină o anumită poziție pe subiect.

Există însă și o contradicție în răspunsurile la această întrebare, doar 20% din clasa medie („Reușim să cumpărăm și unele bunuri mai scumpe, dar cu restrângeri în alte domenii”) sunt de acord că s-a trăit mai bine comunism, cu 12% mai puțin decât pentru clasa înstărită, o diferență semnificativă și care contrazice direct ipoteza în care cauza principală este sărăcia.

Alt argument adus în sprijinul ipotezei în care sărăcia este cauza principală arată spre decalajele de percepție între rural, urban și București (care are cel mai ridicat indice al dezvoltării), unde datele sunt cum ne așteptăm - zona rurală și mic-urbană are mai degrabă percepții pozitive despre regimul comunist.

Dar să fie în primul rând de la sărăcie? Diferențele între sate, orașe mici și orașe mari nu se limitează la avuție și oportunități, ci includ și aspecte culturale. Evoluția postdecembristă a României vizibilă în centrele urbane mari este una integrată în civilizația modernă occidentală, marcată printre altele de toleranță pentru diversitate, apreciere pentru expresia de sine (en. self expression), combaterea rasismului și xenofobiei șamd. Puține dintre aceste valori sunt împărtășite în orașele mici și mediul rural, deci factorii culturali pot foarte bine să explice preferința pentru o perioadă în care limita acceptabilului era mai potrivită pe propriile concepții.

De partea cealaltă trebuie să ne uităm la mai mult decât educația formală. În sursele de informare despre regimul comunist menționate de respondenți, „școala” este doar pe locul trei cu 7%, după experiența personală și familie/prieteni și puțin peste informarea individuală din cărți și documentare (5,4%).

Cercetătorul Marius Ghincea observă corect faptul că respondenții sunt „foarte bine informați cu privire la vicisitudinile, crimele și restricțiile definitorii ale comunismului în România”: 80,9% sunt de acord că era mai puțină libertate; 59,2% sunt de acord că regimul a comis crime și abuzuri; 92,1% știu despre restricțiile privind călătoriile externe; 96,1% știu despre rațiile la alimente etc.

Dar observațiile despre cunoașterea „aspectelor negative ale vieții sub regimul comunist” par a fi limitate la realitatea dictaturii, mai puțin la aspecte ce țin de economie și relații sociale.

Un exemplu este ideea că „accesul la educație de calitate era mai ușor” (49,9%), unde vedem diferențe mai mari între categorii de vârstă (23% dintre tineri sunt de acord față de 62% dintre vârstnici) decât cele dintre categoriile de venit (41% la cei înstăriți, 32% la clasa medie și 67% la grupul cu veniturile cele mai mici) sau de educație (58% la cei cu școală primară, 36% la cei cu educație superioară).

Alte afirmații, de exemplu „mâncarea era mai sănătoasă” (85,1%) sau „se produceau mai multe decât în prezent” (68,5%) sunt faptice, ușor de verificat și clar false, ceea ce susține ideea unei informări superficiale.

Ieșind din datele furnizate de studiul INSCOP, pot adăuga o serie de observații personale. Încă din 2018 am fost implicat prin ONG-ul cu care colaboram într-o serie de proiecte educaționale menite să combată miturile despre perioada comunistă, în mare parte pentru că le auzeam deja la unii dintre tinerii cu care lucram.

Aceste mituri, precum „toată lumea avea un loc de muncă”, „toată lumea avea o locuință”, „plata datoriei externe” sau „educația de calitate” persistă în discuțiile publice și private și sunt prea puțin combătute cu informațiile corecte. E drept că se vorbește despre dictatura și ororile regimului comunist, dar prea puțin despre restul.

Un cetățean oarecare - aparent cu studii superioare și trăind cel puțin decent în Danemarca, comenta recent la o postare despre Nicușor Dan că „a fost impus de MUE cum au fost impusi toti presedintii in ultimii 35 de ani....colonie de sclavi....eram si pe vremea lui Ceasca, dar macar ala mai construia cate ceva, aveam industrie.... toti criticii o sa zica ca au murit oameni si au avut viata grea in comunism, de cand exista planeta asta progresul s-a facut cu sacrificii....mor unii ca sa traiasca bine altii, asta este....” Cu alte cuvinte, oamenii pot în același timp să fie conștienți de ororile regimului comunist și insuficient informați despre starea economiei, calitatea mâncării sau a educației, ba chiar să găsească justificări ororilor pentru un „bine” social închipuit.

Dar să revenim la datele din studiu și să observăm (încă) o contradicție: românii se consideră suficient de informați despre comunism (68,2%) dar sunt mai degrabă dezinteresați de subiect (60,6% declară interes puțin și foarte puțin/deloc).

Asta susține ideea informării superficiale pe subiectul comunismului, deși aș argumenta că este o problemă generalizată și sistemică, valabilă atât referitor la informarea prin sistemul educațional, cât și cea dinafara acestuia. Prima o vedem în teste PISA și examene de final de ciclu educațional. A doua o vedem în rapoarte de genul indicele democrației, unde România are constant note mici la capitolul „cultură politică”, dar și în rapoarte privind reziliența redusă la narațiuni false și teorii ale conspirației.

Am mai scris despre asta, dar să refuzi (sau să ataci) vaccinarea în mijlocul unei pandemii globale este explicabil prin „ignoranță”, adică incapacitatea de a acumula informații corecte și a le înțelege. Un studiu E-ARC din 2022 concluziona că „cetățenii români au interiorizat narativele conspiraționiste circulate la nivel internațional. (...) conspirațiile și informațiile eronate au prevalat, în detrimentul argumentelor furnizate de comunitatea științifică sau autorități.”

Punând lucrurile împreună, românii nu sunt interesați de regimul comunist (dar au impresia că sunt informați), școala nu ajută prea mult și unde o face se concentrează pe dictatura și ororile regimului nu pe realitatea socială și economică, iar „informarea” rămâne fie din experiența personală (viciată de trecerea timpului), fie din ce se mai prinde pe ici pe colo, așa, „după ureche”.

Peste toată asta, să nu uităm că avem în România o rețea care construiește și răspândește falsuri și teorii ale conspirației, unde mitologia despre comunism/Ceaușescu este la loc de cinste. Doar eu am numărat cinci canale de TikTok care fac apologia acelor vremuri, fără să-mi propun în vreun fel să le caut.