Europa între prudență și solidaritate: ce spune bugetul despre direcția Uniunii

Într-o sală de ședință din Bruxelles, plină de dosare, laptopuri și ecrane cu grafice, eurodeputații dezbat unul dintre cele mai tehnice, dar și cele mai sensibile subiecte ale politicii europene: bugetul comun al Uniunii. Pentru majoritatea oamenilor, pare un exercițiu birocratic la mii de kilometri distanță. În realitate, de aceste negocieri depinde dacă o autostradă se construiește, dacă o școală primește echipamente noi sau dacă o fermă poate accesa fonduri pentru a-și moderniza producția. Cadrul Financiar Multianual, planul pe șapte ani care stabilește cum sunt cheltuiți banii europeni, nu este doar despre cifre cât mai degrabă despre prioritățile unei Europe aflate la răscruce. Cât investește Europa în oameni și cât în industrie? Cât merge spre competitivitate și cât spre coeziune? În fond, e o discuție despre ce fel de Europă vrem să finanțăm.

Funcționarea Uniunii Europene și a instrumentelor sale depinde de un buget solid și bine gândit. Dar cum este construit acest buget, cine îl decide și ce programe vizează?

Bugetul european este o oglindă a compromisului dintre solidaritate, competitivitate și autonomie strategică. Eurodeputatul Victor Negrescu, vicepreședinte al Comisiei pentru bugete (BUDG) din Parlamentul European, insistă că „bugetul european influențează direct felul în care va arăta Europa pe viitor și indică unde UE își poate aduce valoarea adăugată. Impactul său depășește simpla alocare a fondurilor, pentru că definește prioritățile și modelul de dezvoltare al Uniunii.”

Ce este bugetul UE?

Bugetul Uniunii Europene funcționează ca un instrument comun de finanțare prin care statele membre își reunesc o parte din resurse pentru a susține proiecte și politici de interes european , de la infrastructură și agricultură până la programe educaționale precum Erasmus și acțiuni externe.

În prezent, aproximativ 70% din bugetul UE provine din contribuțiile naționale bazate pe Venitul Național Brut (VNB), 10% din TVA, iar restul din resurse tradiționale, precum taxele vamale.

Bugetul UE este planificat, în linii mari, prin Cadrul Financiar Multianual (CFM) , un acord pe șapte ani, negociat cu ani înainte între statele membre, Parlamentul European și Comisie. Acesta stabilește plafoanele de cheltuieli și prioritățile, în limitele cărora se adoptă ulterior bugetele anuale.

Mecanismul a fost introdus pentru prima dată în 1988, prin pachetul Delors I, care a stabilit principiile actuale de planificare bugetară multianuală.

De ce există un buget pe șapte ani?

CFM-ul pe șapte ani oferă stabilitate, predictibilitate și planificare strategică. Un buget anual ar fi prea volatil pentru proiecte de anvergură europeană, care necesită investiții pe termen lung, cum ar fi infrastructura, cercetarea, agricultura sau digitalizarea.

Durata de șapte ani este și un compromis politic: permite adaptarea la ciclurile instituționale ale Parlamentului și Comisiei, dar oferă suficientă continuitate pentru a implementa programe complexe precum Horizon Europe sau Politica Agricolă Comună (PAC).

Mai mult, CFM-ul oferă un cadru stabil pentru angajamente financiare, permițând statelor membre și beneficiarilor (autorități regionale, universități, ONG-uri etc.) să își planifice activitățile și investițiile în siguranță.

Cum este finanțat bugetul UE?

Bugetul UE este finanțat din resurse proprii și trebuie să fie echilibrat (fără împrumuturi pentru cheltuieli curente). Principala sursă este contribuția bazată pe Venitul Național Brut (VNB) al fiecărui stat membru, completată de contribuția bazată pe TVA și de resursele tradiționale (taxe vamale la importurile din afara UE).

Se adaugă alte resurse, precum contribuția pentru deșeurile de plastic nereciclat, dar și venituri din amenzi, dobânzi, contribuții ale țărilor terțe și solduri anuale. Uniunea dispune și de instrumente de flexibilitate – rezerve pentru situații de urgență, precum Fondul de Solidaritate sau Rezerva pentru Ajutor Umanitar, folosite în caz de crize majore (energie, migrație, război).

Separat, NextGenerationEU (NGEU) , creat pentru a impulsiona economia europeană după criza COVID-19 , a fost finanțat prin împrumuturi comune ale UE pe piețele internaționale. Aceste împrumuturi vor fi rambursate până în 2058, iar dobânzile aferente constituie o presiune suplimentară asupra viitoarelor bugete.

Cine decide bugetul?

Procesul bugetar începe cu o propunere a Comisiei Europene, care elaborează proiectul de buget. Acesta este apoi examinat și negociat de Consiliu și Parlamentul European, care îl pot modifica și trebuie să ajungă la un acord comun pentru a-l adopta. Cheltuielile sunt direcționate către diferite politici și programe, cum ar fi Politica Agricolă Comună, fondurile de coeziune, Erasmus+, Horizon Europe sau mecanismele de sprijin extern.

Bugetul UE este și un teren de confruntare între instituții: Comisia propune, Consiliul , dominat de statele contributoare nete , caută prudență fiscală, iar Parlamentul apără finanțarea politicilor sociale și de coeziune.

În anii 1980, tensiunile dintre Parlamentul European și Consiliu au complicat procedura bugetară anuală, generând blocaje și un decalaj tot mai mare între resursele disponibile și nevoile reale. Ca răspuns, Comunitatea Europeană, cum se numea atunci, a instituit un mecanism de planificare multianuală menit să facă procesul bugetar mai previzibil și eficient , numit astăzi Cadrul Financiar Multianual (CFM). De atunci, CFM a devenit norma.

Presiunile asupra actualului CFM

Perioada 2021–2027 este una cu totul specială. Actualul CFM se confruntă cu presiuni puternice asupra plafoanelor: inflația și nevoile noi apărute după adoptare, sprijinul pe termen lung pentru Ucraina, migrația, energia și tehnologiile strategice.

Pentru prima dată, dimensiunea geopolitică influențează direct alocările bugetare , de la apărare și energie până la sprijin macrofinanciar pentru Ucraina. ”Coeziunea blocului comunitar este esențială pentru unitatea Uniunii Europene. Fără această solidaritate europeană, UE riscă să nu poată face față noilor provocări. Avem nevoie de o politică de coeziune inteligentă, care să integreze transformările actuale și să reducă decalajele, consolidând în același timp competitivitatea și capacitatea de adaptare a regiunilor”, afirmă eurodeputatul Victor Negrescu, membru al Comisiei pentru bugete din Parlamentul European. În paralel, NextGenerationEU rămâne un pachet excepțional și temporar de redresare post-pandemie, finanțat prin împrumuturi ale UE pe piețe, al cărui pilon central este Mecanismul de Redresare și Reziliență (RRF), implementat prin planuri naționale cu jaloane și ținte.

Viitorul CFM-ului

La 16 iulie 2025, Comisia Europeană a prezentat propunerea pentru CFM 2028–2034, un buget mai mare (aproape 2.000 mld €, ~1,26% din VNB-ul UE) și mai flexibil decât actualul, conceput ca plan de investiții pe termen lung pentru competitivitate, securitate, prosperitate și autonomie strategică. Este primul buget european elaborat într-un context de confruntare geopolitică globală și de redefinire a rolului economic al Uniunii.

Noul proiect marchează o schimbare de paradigmă față de bugetele precedente. Elementul-cheie este simplificarea pe modelul PNRR: fiecare stat ar urma să elaboreze Planuri Naționale sau Regionale de Parteneriat unificate, care să coaguleze coeziunea, PAC și alte instrumente (migrație, securitate, mediu), cu obiective clare, condiționalități de reformă și respectarea statului de drept.

Accentul se va muta de la redistribuire la investiții strategice , în industrie, energie curată și tehnologii digitale , sub un viitor Fond European pentru Competitivitate. La venituri, Comisia propune noi resurse proprii, de exemplu contribuții din CBAM (mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon), o cotă din impozitarea marilor companii și alte surse, pentru a reduce presiunea asupra bugetelor naționale și a finanța prioritățile, inclusiv rambursarea datoriei NGEU.

Totuși, multe dintre aceste resurse sunt blocate politic , acordul OCDE privind impozitarea multinaționalelor nu a fost încă ratificat de toate statele membre. După cum era de așteptat, criticile nu au întârziat să apară. Ele vizează dimensiunea și arhitectura bugetului, noile resurse proprii dificil de acceptat politic, posibilele tăieri la agricultură și coeziune, precum și subfinanțarea obiectivelor climatice. Criticii avertizează, de asemenea, că presiunea pentru rambursarea datoriei NextGenerationEU și plafonarea fondurilor de coeziune ar putea afecta solidaritatea europeană, mai ales în Europa Centrală și de Est.

Procesul este însă unul lung. Negocierile se poartă între Consiliu (statele membre) și Parlamentul European și pot dura până în 2026–2027, pentru ca noul buget să intre în vigoare la 1 ianuarie 2028. Juridic, Regulamentul CFM se adoptă de Consiliu în unanimitate, după consimțământul Parlamentului. CFM-ul rămâne un test major al echilibrului dintre solidaritate și responsabilitate fiscală.

Relevanță pentru România

România este printre principalii beneficiari ai fondurilor de coeziune și ai PAC, cu o alocare totală de aproximativ 46 miliarde € în actualul CFM, la care se adaugă peste 28 miliarde € prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

În viziunea lui Victor Negrescu, „România trebuie, în primul rând, să asigure o alocare financiară la fel de consistentă ca cea de care beneficiem în prezent, în termeni reali, adică o sumă care să crească cel puțin cu inflația. Trebuie să protejăm regula N+3, să luptăm pentru respectarea angajamentului privind creșterea subvenției pentru fermieri și să menținem alocări consistente pentru regiunile mai puțin dezvoltate. Nu în ultimul rând, este esențial ca în viitoarele programe europene, inclusiv cele dedicate competitivității, să existe cel puțin o prealocare națională pentru România.”

Poziția tradițională a României în negocieri rămâne favorabilă menținerii unei politici puternice de coeziune și agricultură, dar viitorul buget riscă să reorienteze fondurile către competitivitate și securitate. Autoritățile române , Ministerul Finanțelor, MAE, Reprezentanța Permanentă la UE , vor trebui să susțină interesele naționale în contextul noilor condiționalități legate de reforme și de respectarea statului de drept.

https://2eu.brussels/articol/analize/cadrul-financiar-multianual-ratiune-mize-viitor