 
            Te uiți la cum peisajul opiniei publice din cam toată Europa nu mai este de ceva vreme așa cum știam noi și nu poți să nu te întrebi ce stă în spatele conceptelor cu care explicăm de obicei, mai mult sau mai puțin adecvat, aceste fenomene: euroscepticism, neîncredere, radicalizare, suveranism, ideologii antisistem, război cognitiv etc. Una dintre axele acestei schimbări vine din alt spectru decât cele obișnuite: stânga vs. dreapta, dirijism vs. „mână invizibilă”, liberalism vs. iliberalism, democrație vs. autoritarism, instituționalism vs. populism. Este un fapt că axa raționalism vs. conspirativism are mai multe de-a face cu shift-ul de opinie din ultimii ani decât opțiunile ideologice. Vedeți că opțiunile ideologice au marea problemă că doctrina spune ceva, dar motivele pentru care publicul îmbrățișează o ideologie sunt de multe ori altceva. Doctrinele se propagă diferit în generații diferite, în medii rezidențiale diferite, în segmente de educație diferite. Sunt niște mici lumi în interiorul acestor mari grupuri sociale, mici lumi în care se pun accente specifice pe valori, mituri, credințe, dar și pe ce credem că înțelegem din știință, cunoaștere și din faptele din jurul nostru. Într-un fel, deși acest lucru ar merita o discuție separată, poate de aceea a cam eșuat (pentru că s-a cam întâmplat acest lucru) conceptul de fakenews. S-a pierdut controlul asupra conceptului, înainte de a se pierde controlul asupra fenomenului, pentru că nu s-a ajuns, simplu spus, la o definiție utilizabilă a lui, care să delimiteze falsul de irațional, de subiectiv și, de ce nu, de prostie... Undeva pe la începutul anului 2018, INSCOP participa cu partea de culegere și prelucrare a datelor la un proiect mai amplu de definire a culturii de securitate a românilor, printr-un instrument psihosociologic de tip index atitudinal. Una dintre dimensiunile acestui index a fost polaritatea raționalism-conspiraționism. Nu mică ne-a fost mirarea tuturor când am văzut cât de amplu era prezent conspiraționismul în mai toate segmentele socio-demografice, desigur, explicabil mai prezent în unele decât în altele, nu reiau acum aceste detalii. De aceea, când vorbim despre barometrul informat.ro din octombrie privind raportarea la magie și ezoterie (găsiți aici prezentarea integrală 20.10.2025.-INSCOP.-Romania-intre-Magie-si-Ezoterie-1.pdf și aici lansarea și dezbaterea de după LIVE Barometrul “România între magie și ezoterie”. Studiu realizat de INSCOP la comanda Informat.ro), vorbim despre cartografierea unei veritabile nișe culturale, despre care trebuie văzut cum trece dincolo de nevoia de a avea subiecte senzaționale de discuție, de interesul pentru supranatural, de religiozitate populară în sine, și dacă nu cumva vorbim despre forjarea unor (vechi) ideologii aproape politice. Preocuparea pentru supranatural, pentru magic, superstițiile, cunoașterea comună sunt lucruri totuși normale în societățile umane. La fel cum, cei care resping aceste, să le zicem, forme de cunoaștere și par a avea atitudini pro-știință, pro-raționalitate, nu știm cât de profund sunt alfabetizați în ale științei sau cum își strunesc rațiunea în fața emoționalității. În plus, vorbim despre o populație care, în mare, cel puțin declarativ, se prezintă ca fiind mult mai religioasă decât alte populații occidentale. Dacă ne uităm în sondajul INSCOP, observăm că românii cred în principiu în noroc, dar și că o proporție îngrijorătoare vede norocul mai degrabă ca o fatalitate decât ca un eventual aliat. Vedem că superstițiile sunt cumva validate de public, dar nu neapărat cele “clasice”, tradiționale, folclorice. Deci probabil că acest fond superstițios își caută noi forme de manifestare, noi ritualuri, fie ele și unele cotidiene, noi expresii para-religioase sau ideologice. De abia aici începe problema. Când aceste energii colective au potențial de a fi captate, canalizate și de a își asuma un procent mai mare din mixul uzual cunoaștere științifică, rațiune, credință, mistică, superstiții, magie. Așa cum se raportează diferitele categorii de public la acestea. Indicatorul unui dezechilibru în acest mix – și chiar al unei eventuale instrumentări a acestui dezechilibru – este tăria credinței în teorii ale conspirației. Teorii ale conspirației au existat tot timpul, dar dacă ele evoluează de la subiect de bârfă la temei de vot negativ pur și de erodare a încrederii în democrație, abia atunci, cum s-ar spune, nu mai este lucru curat...
 
            .webp) 
             
             
             
             
             
    