Vezi mereu știrile noastre în Google
Cineastul Cristian Mungiu a declarat după ce a câștigat trofeul Palme d’Or la cea de-a 79-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes pentru „Fjord” că lungmetrajul este o „pledoarie pentru empatie”. Cu toate acestea, filmul pe care regizorul român și-l dorește a fi antipolarizare i-a divizat inclusiv pe critici.
„Savurez clipa de faţă. Lăsaţi-mi asta”, a spus Cristian Mungiu, după ce a aflat că a luat premiul Palme d'Or pentru „Fjord”, la 19 ani distanță față de primul astfel de premiu pentru pelicula „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
„Prima dată este o surpriză. Apoi vine plăcerea. Ne amintim întotdeauna de a doua oară. Această seară va rămâne gravată în memoria mea. Acest premiu mă face fericit, dar va trebui să aşteptăm douăzeci de ani pentru a şti care au fost cele mai bune filme. Starea lumii nu este cea mai bună. Nu sunt foarte mândru de ceea ce le las copiilor noştri. Schimbarea ar trebui să înceapă cu noi. Trebuie să vorbim despre lucrurile relevante, iar acestea sunt la îndemână. Ne-am asumat riscul de a ne ridica vocea. Ceea ce simt eu este radicalizarea şi fracturarea societăţii. Acest film este un angajament împotriva oricărei forme de fundamentalism, o pledoarie pentru empatie, pe care trebuie să o aplicăm mai des”, a subliniat regizorul român.
„Fjord”, familia conservatoare versus statul progresist
„Fjord” urmărește povestea unei familii creștine conservatoare, formată dintr-un inginer român, și Lisbet, soția lui norvegiană, care se mută cu cei cinci copii într un sat pitoresc de pe un fiord norvegian, satul natal al lui Lisbet.
Ei încearcă să se integreze: Mihai lucrează în IT la școala internațională, Lisbet este asistentă într-un azil, iar copiii se împrietenesc cu familia vecină, Halberg, al cărei tată, Mats, este directorul școlii.
Tensiunea explodează când una dintre fiice apare la școală cu vânătăi, iar serviciile de protecție a copilului intervin și îi iau pe toți copiii în plasament, declanșând o anchetă și un proces în care e pusă sub lupă atât violența fizică (palmuire „ocazională”, după standardul românesc), cât și modul de viață al familiei – interdicția telefoanelor, a muzicii seculare și viziunea asupra homosexualității ca „păcat mortal”. Filmul devine un procedural tensionat: părinții încearcă să își recapete copiii în fața unui aparat administrativ norvegian care se prezintă ca protector și progresist.
Critici divizate pentru „Fjord”
Critici precum cei de la BBC sau IonCinema descriu traseul familiei Gheorghiu prin sistemul norvegian de protecție a copilului ca pe un labirint birocratic aproape kafkian, în timp ce Mungiu vorbește despre „presiunea corectitudinii politice”, despre faptul că sistemele instituționale pot fi „abuzive” sau că „standardele se absolutizează”.
BBC Culture, prin Nicholas Barber, îl descrie ca unul dintre cele mai dezbătute filme ale ediției, cu recenzii de la o stea la patru stele în grila Screen – „un film care nu e neapărat demn de Palme d’Or, dar care provoacă discuții și schimbări de simpatie pe parcurs”.
The Guardian, prin Peter Bradshaw, vorbește de „un film anticlimactic, subalimentat”, care „nu mai atinge complexitatea și revelațiile” la care Mungiu și a obișnuit publicul și reproșează finalul „inerțial, fără suspans”.
În zona opusă, The Film Stage vorbește despre „o triumfală, opulentă desfășurare” și un final care „te dă jos de pe scaun”, numind filmul „copleșitor” și plasându l clar în lista favoriților competiției.
BBC notează că „Fjord” este neobișnuit pentru cinemaul de festival prin faptul că privește cu scepticism personaje liberale și e empatic cu un cuplu creștin conservator, ceea ce contribuie direct la polarizarea reacțiilor. Barber subliniază faptul că Mungiu „favorizează vizibil familia Gheorghiu” și că sistemul de protecție a copilului norvegian e prezentat ca „un purgatoriu birocratic lent și lipsit de empatie”, condus de avocați „insuportabil de condescendenți”.
Surse
Ultimele știri
22:59
22:50
22:46
22:32
22:21
Vezi mai multe știri