România a avut în 2025 cele mai puține nopți de cazare turistică pe locuitor din UE

România a avut în 2025 cele mai puține nopți de cazare turistică raportate la populație dintre statele Uniunii Europene. Unitățile de cazare cuprinse în statistica Eurostat au înregistrat 1,6 înnoptări pentru fiecare locuitor, față de media europeană de 7. Numărul total al înnoptărilor din România a scăzut cu 1,7% față de 2024, în timp ce la nivelul UE a crescut cu 4,1%.

Pe scurt

1. România a avut în 2025 cele mai puține nopți de cazare turistică pe locuitor din UE, cu 1,6 față de media europeană de 7.

2. Înnoptările din România au scăzut cu 1,7%, într-un an în care totalul european a crescut cu 4,1%.

3. Vizitatorii care locuiesc în străinătate au petrecut mai multe nopți în România, dar creșterea nu a compensat scăderea înnoptărilor persoanelor care locuiesc în țară.

4. Rata netă de ocupare a locurilor din hoteluri și unități similare a fost de 34,3% în România, sub media UE de 49,9%.

5. Datele privesc unitățile de cazare cuprinse în raportare. Ele nu măsoară toate călătoriile românilor, veniturile din turism sau aglomerația din fiecare destinație.

Datele publicate de Eurostat la 16 octombrie 2026 descriu activitatea din 2025, nu evoluția turismului din anul în curs. Ele arată că în România s-au înregistrat aproximativ 29,7 milioane de înnoptări. România și Luxemburg au fost singurele state membre în care totalul a scăzut față de anul precedent. La nivel european, numărul a ajuns la aproximativ 3,1 miliarde, deși comparația cu 2024 este influențată și de extinderea categoriilor de cazare incluse în statisticile Italiei și Lituaniei.

Scăderea din România a venit din partea vizitatorilor care locuiesc în țară. Aceștia au realizat aproximativ 24,4 milioane de înnoptări, cu 3,6% mai puține decât în 2024, și au reprezentat peste patru cincimi din total. În schimb, înnoptările persoanelor care locuiesc în străinătate au crescut cu 7,9%, până la aproximativ 5,3 milioane. Ponderea lor a urcat de la 16,3% la 17,9%, dar creșterea nu a fost suficientă pentru a compensa reducerea înregistrată la vizitatorii rezidenți în România.

Diferența dintre cele două categorii ține de reședință, nu de cetățenie. Un cetățean român stabilit în altă țară, care revine și se cazează la un hotel sau la o pensiune din România, este inclus între vizitatorii nerezidenți. Din același motiv, reducerea înnoptărilor rezidenților nu arată, singură, dacă românii au călătorit mai puțin în total sau dacă au ales mai des destinații din străinătate.

Raportarea la populație permite compararea volumului de cazare între țări de dimensiuni diferite. O persoană care stă trei nopți într-o unitate de cazare generează trei înnoptări. Indicatorul adună nopțile tuturor vizitatorilor, inclusiv ale celor care locuiesc în țara vizitată, și le împarte la populația acesteia. Cele 1,6 nopți calculate pentru România nu reprezintă durata medie a vacanței unui român și nici numărul de turiști primiți pentru fiecare locuitor.

La celălalt capăt al comparației se află Croația, cu 24,5 înnoptări pe locuitor, Malta, cu 21,7, și Cipru, cu 19,4. După România, cele mai mici valori au fost în Letonia, de 2,7, și în Polonia și Slovacia, de câte 2,9. Acest clasament privește volumul înnoptărilor raportat la populație, fără să stabilească veniturile obținute din turism sau calitatea serviciilor.

O altă măsură din analiza Eurostat arată cât de mult au fost folosite locurile de cazare din hoteluri și unități similare. În România, rata netă de ocupare a acestora a fost de 34,3%, față de 49,9% în UE. Calculul ține seama de numărul locurilor disponibile și de zilele în care acestea au putut fi utilizate, excluzând închiderile sezoniere sau temporare. Procentul se referă la locuri de cazare, nu la camere, și nu descrie întreaga piață de cazare turistică.

Statistica are o sferă delimitată. Ea acoperă cazarea contra cost raportată de hoteluri, unități pentru vacanțe și alte șederi scurte, precum și campinguri. Nu include excursiile fără înnoptare, găzduirea la rude sau prieteni, șederile în locuințe secundare ori unitățile mici rămase în afara raportării. Pragurile de includere a unităților diferă între state, astfel că valorile nu constituie un inventar complet al tuturor călătoriilor.

Eurostat folosește intensitatea turistică și pentru a examina presiunea posibilă asupra comunităților. O medie națională mică poate ascunde concentrarea vizitatorilor într-un anumit oraș sau în câteva luni ale anului. Pentru România, rezultatul din 2025 arată o scădere a înnoptărilor în unitățile cuprinse în statistică, în pofida creșterii segmentului nerezident. Explicarea cauzelor și evaluarea efectelor asupra afacerilor din turism necesită însă date suplimentare despre destinații, sezonalitate, cheltuieli și venituri.