România are proiecte pentru hidrogen, dar conexiunile lipsesc din scenariul analizat de ENTSOG

Proiectele românești apar în inventarul european, însă configurația folosită pentru analiza deficitului nu include legături transfrontaliere pentru România. Procentele ridicate ale cererii neacoperite depind de aceste ipoteze. Planul Transgaz prezintă coridoare estimate pentru 2032, fără decizie finală de investiție în document.

România are proiecte de conducte pentru hidrogen în planificarea europeană, însă conexiunile sale cu țările vecine nu intră în rețeaua selectată pentru noua analiză ENTSOG. În această configurație, modelul lasă neacoperită aproape 90% din cererea românească de hidrogen presupusă pentru 2035. Diferența dintre proiectele propuse și infrastructura inclusă în simulare explică rezultatul, fără să stabilească felul în care va arăta piața reală.

Pe scurt
România are proiecte de conducte pentru hidrogen, dar acestea nu intră în rețeaua selectată pentru analiza ENTSOG.

În configurația analizată, aproape 90% din cererea românească de hidrogen presupusă pentru 2035 rămâne neacoperită.

Transgaz indică anul estimat 2032 pentru două coridoare, clasificate în plan ca proiecte fără decizie finală de investiție.

Dezvoltarea rețelelor trebuie corelată cu producția și cererea reală, pentru a reduce riscul investițiilor insuficient utilizate.

Raportul este în consultare până la 30 octombrie 2026. Rezultatele descriu ipotezele modelului, nu o penurie inevitabilă.

Proiectul de raport a fost publicat la 12 octombrie, în cadrul planului european de dezvoltare a rețelelor pe zece ani, TYNDP 2026. ENTSOG, Rețeaua europeană a operatorilor de transport de gaze, testează dacă infrastructura selectată poate lega sursele de hidrogen de centrele de consum. Calculele folosesc scenariul National Trends+, construit cu ipoteze compatibile cu obiectivele energetice și climatice ale UE, pentru anii 2030, 2035, 2040 și 2050.

În configurația evaluată, România nu are legături transfrontaliere de hidrogen, iar producția internă prin electroliză este foarte mică în raport cu cererea introdusă în model. Ponderea cererii neacoperite ajunge la 89,11% în 2035, 89,85% în 2040 și 91,28% în 2050. Procentele privesc hidrogenul cerut în simulare, nu consumul energetic total al României. Schimbarea producției, a cererii sau a conductelor disponibile poate schimba rezultatul.

Selecția infrastructurii este esențială. Analiza folosește nivelul numit PCI/PMI, care reunește infrastructură existentă, proiecte cu decizie finală de investiție și proiecte de interes comun sau reciproc din lista Uniunii, cu ajustările descrise în raport. Acesta este un set mai restrâns decât inventarul tuturor propunerilor colectate de la promotori pentru TYNDP. De aceea, absența unei conexiuni din simulare nu înseamnă că proiectul lipsește din planificarea europeană.

Anexa generală a proiectelor include coridorul nou Giurgiu–Nădlac, conducta din zona Mării Negre spre Podișor și componenta ungară a coridorului România–Ungaria. Ele figurează în categoria Less-Advanced, a proiectelor mai puțin avansate. Anexa capacităților arată, pentru legăturile României cu Bulgaria și Ungaria, valori nenule din 2035 în această categorie, în timp ce valorile PCI/PMI rămân zero. Cele două niveluri descriu configurații diferite și nu pot fi substituite unul altuia în interpretarea rezultatelor.

Planul Transgaz pentru 2026–2035 oferă detaliul național. Compania prezintă un coridor de hidrogen pe direcția Giurgiu–Podișor–Bibești–Jupa–Horia–Nădlac și unul între Marea Neagră și Podișor. Pentru ambele indică anul estimat 2032 și statutul LA non FID, adică proiecte mai puțin avansate, fără decizie finală de investiție în document. Data din plan reprezintă termenul estimat al promotorului. Proiectele de conducte noi sunt prezentate separat de modernizarea infrastructurii existente și trebuie urmărite ca investiții distincte.

O legătură transfrontalieră ar permite transportul între producători și consumatori din piețe diferite. Pentru un utilizator industrial, accesul la hidrogen depinde astfel atât de producția disponibilă, cât și de posibilitatea de a o aduce la locul consumului. Producția prin electroliză presupune, la rândul ei, acces la electricitate. Conductele, instalațiile de producție și cererea industrială trebuie privite împreună pentru a înțelege ce capacități ar fi utile și în ce etapă.

Aceeași legătură dintre infrastructură și cerere impune prudență în alegerea investițiilor. În evaluarea pieței europene publicată la 2 decembrie 2025, ACER, agenția UE pentru cooperarea autorităților de reglementare din energie, recomandă dezvoltarea treptată a rețelelor, în acord cu cererea reală. Agenția cere alinierea proiectelor la evoluția pieței pentru a reduce riscul unor active insuficient utilizate. Identificarea unui deficit într-un model trebuie urmată de evaluarea soluțiilor și a costurilor lor, fără a transforma fiecare conductă propusă într-o investiție justificată automat.

ENTSOG primește observații asupra proiectului de raport și a documentelor însoțitoare până la 30 octombrie 2026. Pentru România, confruntarea configurației simulate cu proiectele Transgaz și cu necesarul viitorilor utilizatori poate arăta ce legături merită evaluate în continuare. Raportul final va fi pregătit după consultare și va parcurge etapele de analiză instituțională anunțate de ENTSOG. Rezultatele de acum rămân condiționate de ipotezele și infrastructura folosite în proiectul supus consultării.

https://2eu.brussels/ro/news/romania-apare-fara-interconectari-de-hidrogen-in-scenariul-european-pentru-2050