Comisia propune extinderea corpului permanent Frontex la 30.000 de persoane până în 2041 și un centru pentru coordonarea returnărilor

Planul Comisiei include 6.000 de angajați proprii ai Frontex, 7.000 de membri detașați de state și o rezervă națională de 17.000 de persoane, mobilizabilă la nevoie. Reforma ar consolida coordonarea returnărilor și intervențiile în crize. O propunere separată ar digitaliza dosarele. Ambele texte trebuie adoptate de Parlamentul European și Consiliul UE.

Comisia Europeană a propus marți, 27 octombrie 2026, extinderea treptată a corpului permanent Frontex la 30.000 de persoane până în 2041 și înființarea unui centru pentru coordonarea returnărilor. Totalul include o rezervă de 17.000 de membri ai personalului național, care ar putea fi mobilizați la nevoie. Executivul european a prezentat și o propunere distinctă pentru digitalizarea dosarelor de returnare, readmisie și reintegrare; cele două inițiative nu sunt încă legislație adoptată.

Pe scurt
Comisia propune o capacitate de 30.000 de persoane până în 2041: 6.000 de angajați proprii ai Frontex, 7.000 de membri detașați de state și o rezervă națională de 17.000. Nu sunt 30.000 de angajări europene noi.

Un centru în cadrul Frontex ar coordona sprijinul pentru returnări, de la identificare și consiliere pentru plecarea voluntară până la operațiuni și reintegrare.

Potrivit Comisiei, Frontex ar putea organiza returnări între țări din afara UE numai în baza unui acord specific încheiat la nivelul Uniunii, cu respectarea drepturilor fundamentale și a principiului nereturnării.

O forță de reacție rapidă ar fi mobilizată la cererea unui stat membru, pentru cel mult o lună. Centrul online propus ar monitoriza conținut public și ar semnala conținut ilegal, fără a deveni el însuși autoritatea care ordonă eliminarea acestuia.

Digitalizarea ar conecta dosarele naționale cu instrumentele europene, în condiții de acces și protecție a datelor. Propunerea prevede până la patru ani de la intrarea în vigoare pentru sistemele naționale; ambele reforme necesită adoptarea de către Parlament și Consiliu.

Frontex, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, sprijină autoritățile naționale în gestionarea frontierelor externe și returnarea persoanelor care nu au drept de ședere. Pachetul prezentat acum urmărește să îi extindă capacitatea operațională și rolul de coordonare. Comisia leagă componenta de reacție la crize de lecțiile desprinse din situația de la Ceuta din acest an.

Cifra de 30.000 reprezintă capacitatea propusă pentru structura viitoare, nu efectivul aflat deja în serviciul agenției. În explicațiile publicate odată cu propunerea, Comisia arată că actualul cadru urmărește un corp permanent de 10.000 de persoane în 2027. Noul plan ar dubla personalul propriu al agenției la 6.000, ar păstra contribuția de 7.000 de membri detașați de state și ar adăuga rezerva de 17.000 de persoane. Membrii rezervei ar continua să lucreze ca polițiști de frontieră naționali și ar putea fi mobilizați pentru Frontex, cu pregătire asigurată de agenție. Creșterea personalului propriu și a rezervei este prevăzută gradual, pe următoarele două perioade bugetare multianuale, până în 2041.

Comisia propune ca Frontex să poată achiziționa, închiria sau deține în coproprietate echipamente și să organizeze ori să participe la achiziții comune cu statele membre. Agenția ar putea acționa și ca organism central de achiziție pentru instrumente digitale și tehnologii care utilizează inteligența artificială. Executivul european pune obiectivele în legătură cu propunerea sa de buget de 11,8 miliarde de euro pentru Frontex în perioada 2028–2034. Aceasta este o propunere de finanțare, nu un buget deja aprobat.

Centrul pentru coordonarea returnărilor ar funcționa în cadrul Frontex și ar colecta și analiza informații operaționale pentru a anticipa nevoile statelor și a organiza sprijinul. Potrivit explicațiilor Comisiei, statele ar transmite anual, până la 1 noiembrie, planificările indicative și necesarul de asistență. Sprijinul agenției ar acoperi identificarea timpurie, consilierea pentru returnarea voluntară, operațiunile de returnare și asistența pentru reintegrare.

Reforma ar extinde și sprijinul acordat țărilor din afara UE. Comisia precizează că, pentru a organiza și efectua returnări dintr-o țară terță către alta, Frontex ar avea nevoie de un acord specific încheiat la nivelul Uniunii. Operațiunile ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiul nereturnării, care protejează persoanele împotriva trimiterii într-un loc unde riscă persecuții sau alte vătămări grave. Posibilitatea prezentată nu echivalează cu autorizarea imediată a unor asemenea operațiuni.

Pentru urgențe, Comisia propune o forță de reacție rapidă formată din membri ai corpului permanent, pregătiți și echipați pentru mobilizare la termen foarte scurt. Directorul executiv ar decide desfășurarea la solicitarea unui stat membru, pentru cel mult o lună. Comisia oferă intervalul de 24 de ore ca exemplu al rapidității urmărite, nu ca termen universal garantat. Dacă situația continuă, ar putea fi activate mecanismele existente de operațiune comună sau intervenție rapidă la frontieră.

Centrul de monitorizare și răspuns online propus ar urmări conținutul accesibil publicului pe platformele sociale pentru a identifica evoluții relevante pentru gestionarea frontierelor. Comisia explică faptul că Frontex ar acționa ca notificator de încredere în sensul Regulamentului privind serviciile digitale: ar semnala platformelor conținut ilegal și ar solicita autorităților naționale să emită ordine de eliminare acolo unde este cazul. Semnalarea de către agenție și emiterea unui ordin de eliminare sunt atribuții diferite.

Separat, statele membre ar trebui să raporteze prin EUROSUR, în cel mult 24 de ore, evenimentele cu potențial impact semnificativ asupra frontierelor UE, potrivit comunicatului Comisiei. Acest termen pentru schimbul de informații este distinct de mobilizarea forței de reacție rapidă.

A doua propunere, privind digitalizarea dosarelor de returnare, readmisie și reintegrare, urmărește reducerea operațiunilor manuale repetitive și a fragmentării sistemelor informatice. Textul legislativ și expunerea sa de motive prevăd o arhitectură parțial descentralizată, care să poată valorifica investițiile naționale existente, în locul înlocuirii tuturor dosarelor printr-o singură bază centrală.

Statele ar utiliza sisteme naționale de gestionare a cazurilor de returnare, RECAMAS, construite pe specificațiile Frontex, pe modulele sale informatice sau pe o combinație a acestora. Acestea ar integra sistemele europene pentru readmisie, iRCMS, și reintegrare, RIAT, și un portal securizat de comunicare. Frontex ar dezvolta modelul și componentele sale și ar gestiona operațional iRCMS și RIAT; statele ar răspunde de sistemele naționale, iar eu-LISA de dezvoltarea și gestionarea portalului.

Schimbul de informații nu ar însemna acces general la toate dosarele. Propunerea limitează accesul direct al unei autorități la datele pe care aceasta le-a înregistrat și prevede solicitări pentru anumite schimburi între autorități. Frontex ar consulta datele cu acordul autorității care le-a introdus și numai în scopurile pentru care au fost înregistrate. Pentru readmisie, o țară terță ar putea primi datele strict necesare cazului individual, fără acces la sistemul iRCMS sau la alte dosare.

Protecția datelor este o componentă importantă a reformei: dosarele pot conține informații personale folosite pentru identificarea și deplasarea persoanelor. Textul propune stocarea datelor timp de zece ani de la confirmarea returnării sau mai mult dacă o interdicție de intrare rămâne valabilă peste acest interval. Datele corespunzătoare unei decizii de returnare anulate ori retrase ar fi șterse imediat. Sunt prevăzute și criptarea, controlul accesului, înregistrarea operațiunilor, rectificarea datelor și exercitarea drepturilor persoanelor vizate, sub supravegherea autorităților competente de protecție a datelor.

Implementarea digitală ar avea propriul calendar. Potrivit propunerii, statele ar trebui să utilizeze un sistem național RECAMAS în cel mult patru ani de la intrarea în vigoare a viitorului regulament. Punerea în funcțiune a componentelor europene ar depinde de dezvoltare, integrare, teste și acte de punere în aplicare ale Comisiei. Prezentarea propunerii nu pornește acest termen și nu face sistemele obligatorii imediat.

În justificarea reformei digitale, Comisia citează 487.285 de ordine de părăsire a teritoriului și 136.665 de persoane returnate efectiv în 2025, ceea ce dă un raport de aproximativ 28%. Este un raport între două totaluri anuale, nu urmărirea aceleiași cohorte de persoane: o returnare poate avea loc într-un alt an decât emiterea ordinului. Indicatorul nu demonstrează că exact 72% dintre persoanele vizate de ordinele emise în 2025 au rămas în UE.

Cele două propuneri sunt distincte de regulamentul privind sistemul comun de returnare, adoptat la 7 octombrie și publicat în Jurnalul Oficial la 15 octombrie 2026. Acesta a intrat în vigoare la 16 octombrie, însă numai dispozițiile enumerate în clauza sa de aplicare se aplică de la acea dată; restul se aplică din 17 octombrie 2027. Intrarea în vigoare a acelui act nu echivalează cu adoptarea reformei Frontex sau a propunerii privind dosarele digitale.

Digitalizarea returnărilor fusese discutată în comisia LIBE a Parlamentului European la 14 iulie 2026. Reprezentanții Comisiei și Frontex au prezentat pregătirile, iar eurodeputații au ridicat întrebări privind protecția datelor, securitatea cibernetică, resursele tehnice și financiare și efectele reformei. Schimbul de opinii a precedat propunerea actuală și nu a constituit un vot de adoptare.

Parlamentul European și Consiliul UE urmează să examineze și să negocieze cele două texte. Efectivele, atribuțiile noi, condițiile de utilizare a datelor și calendarul final depind de legislația care va fi adoptată.

https://2eu.brussels/ro/news/comisia-propune-extinderea-frontex-la-30-000-de-membri-si-un-centru-european-pentru-coordonarea-returnarilor