Cercetătorii UE testează păduri mai diverse genetic pentru a rezista la secetă, incendii și boli

Pădurile Europei sunt slăbite de secetă, incendii, boli și atacuri de insecte, iar cercetătorii finanțați de Uniunea Europeană testează o soluție care începe de la semințe: păduri mai diverse genetic și mai puțin dependente de câteva specii comerciale. Proiectul OptFORESTS plantează și urmărește puieți în 28 de locații din Europa, folosind 12 specii de arbori, pentru a vedea ce combinații pot rezista mai bine în climatele viitoare.

Pe scurt

Pădurile acoperă aproximativ 43% din teritoriul Uniunii Europene.

Proiectul OptFORESTS testează 12 specii de arbori în 28 de locații din Europa.

Cercetătorii vor să diversifice pădurile și să includă specii mai puțin folosite în silvicultura comercială.

Diversitatea genetică poate crește șansa ca unele exemplare să reziste la secetă, dăunători, boli sau incendii.

Cercetarea este finanțată prin programul Horizon al Uniunii Europene.

În satul Suonenjoki din Finlanda, la Natural Resources Institute Finland, Luke, solurile sunt sărace, iar pinul este aproape singura specie care poate crește natural în pădurile din jur. În pepiniera institutului sunt însă crescuți puieți proveniți din material genetic adus din mai multe părți ale Europei: larice european, cireș sălbatic și pin silvestru.

Această diversitate este testată în cadrul OptFORESTS, un proiect european care urmărește să schimbe modul în care sunt refăcute și gestionate pădurile. Cercetătorii nu caută doar arbori care cresc repede, ci combinații de specii și surse genetice care pot supraviețui într-un climat cu episoade mai frecvente de căldură extremă, secetă, incendii și boli.

Katri Himanen, cercetătoare la Luke, spune că obiectivul este diversificarea pădurilor europene și aducerea în prim-plan a unor specii ignorate în silvicultura obișnuită. Santiago González-Martínez, cercetător la Institutul Național Francez pentru Agricultură, Alimentație și Mediu, INRAE, care coordonează cercetarea OptFORESTS, spune că proiectul urmărește să ghideze tranziția către ecosisteme forestiere mai reziliente și productive.

Pădurile sunt esențiale pentru biodiversitate, reglarea climei și stocarea carbonului. Presiunea asupra lor crește însă rapid. În Germania, Cehia și Austria, pădurile de molid norvegian au suferit pierderi masive după secete repetate și atacuri de insecte începând din 2018.

Problema nu este doar pierderea arborilor. Când o pădure devine vulnerabilă, scade capacitatea ei de a stoca carbon, de a proteja solurile, de a menține biodiversitatea și de a susține industrii care depind de lemn, hârtie sau materiale de construcție.

González-Martínez descrie diversitatea genetică drept un sistem biologic de rezervă. Dacă o pădure include arbori cu profiluri genetice diferite, crește probabilitatea ca măcar o parte dintre ei să reziste la secetă, dăunători sau boli noi.

Diversitatea ajută și în cazul incendiilor. Pădurile de pin pot arde intens, deoarece conțin mult material inflamabil. Când stejarii cresc împreună cu pinii, incendiile tind să fie mai puțin severe și să provoace daune mai mici. González-Martínez spune că pădurile mixte pot încetini răspândirea focului și pot permite supraviețuirea unor specii mai tolerante la incendiu.

François Lefèvre, genetician la INRAE, arată că diversitatea trebuie gândită la mai multe niveluri: în interiorul unei păduri, la scara unui peisaj și la nivel de țară. O pădure diversă într-un singur loc nu este suficientă dacă zone întregi rămân dominate de aceleași specii vulnerabile.

Una dintre dificultăți este că multe păduri europene sunt monoculturi sau sunt formate dintr-un număr mic de specii. Acestea sunt mai ușor de administrat, recoltat și procesat economic, dar devin mai vulnerabile când clima se schimbă sau când apare un nou dăunător.

Silvicultura europeană este construită, în mare parte, în jurul câtorva specii comerciale bine studiate, precum molidul norvegian sau fagul. Majoritatea speciilor de arbori din Europa rămân puțin analizate din perspectiva folosirii lor în gestionarea pădurilor.

Schimbarea începe de la materialul de reproducere: fructe, semințe, conuri și părți de plante care determină ce ajunge efectiv să fie plantat. Cercetătorii OptFORESTS evaluează sectorul european al pepinierelor, estimează nevoile viitoare de material de plantare și lucrează cu pepinierele pentru a dezvolta capacitate de producție pentru o gamă mai largă de specii.

Această schimbare cere timp și investiții. Pepinierele trebuie să colecteze și să mențină mai multe tipuri de semințe, să adapteze practicile de creștere la specii diferite și să acopere lipsuri de cunoaștere privind arborii mai puțin folosiți în silvicultură.

Proiectul dezvoltă și instrumente de planificare pentru administratori forestieri. Acestea îi pot ajuta să exploreze ce specii și combinații genetice sunt mai potrivite pentru condițiile locale și pentru scenarii climatice viitoare.

Unele rezultate sunt deja aplicate. În Norvegia, administratorii forestieri plantează puieți rezistenți la boala frasinului, ash dieback. În Slovenia, plantații experimentale sunt refăcute cu surse de semințe și puieți dezvoltați prin proiect.

Cercetătorii urmăresc și integrarea informației genetice în modelele tradiționale de creștere a pădurilor. Simulările pot arăta cum influențează diferite strategii reziliența pe termen lung și ce tip de management poate reduce riscurile.

Colaborarea transfrontalieră este importantă, deoarece schimbările nu lovesc toate pădurile în același timp. Lefèvre spune că unele țări se confruntă astăzi cu probleme pe care altele le vor întâlni în următorul deceniu.

Pentru economie, riscul este direct. Dacă arborii nu se dezvoltă bine, scade cantitatea și calitatea lemnului disponibil pentru construcții, hârtie și alte industrii. Himanen spune că starea pădurilor devine astfel o problemă economică practică, nu doar una ecologică.

Deciziile luate acum vor avea efecte timp de zeci de ani. Lefèvre amintește că un administrator forestier nu plantează pentru un singur an, ca în agricultură. Himanen spune că plantatorii iau decizii genetice pentru o sută de ani, iar cea mai bună asigurare este includerea unei diversități genetice cât mai mari.

OptFORESTS este finanțat prin programul Horizon al Uniunii Europene. Proiectul este conectat la obiectivele UE privind refacerea pădurilor, biodiversitatea și adaptarea la schimbările climatice.

https://2eu.brussels/ro/news/cercetatorii-ue-testeaza-paduri-mai-diverse-genetic-pentru-a-rezista-la-seceta-incendii-si-boli