Nicușor Dan și construirea Centrului Politic

Calm, moderație, echilibru sunt poate cuvintele cele mai des rostite de președintele Nicușor Dan. Inițial un erou al publicului mai polarizat de tip USR (progresist) dar cu o aplecare personală evidentă spre valori conservatoare moderate, Nicușor Dan a devenit președinte, pe o platformă independentă, într-un moment excepțional al regimului democratic românesc, având sprijinul unei coaliții eterogene de votanți (și tineri și vârstnici, și useristi ai liberali și pesediști, și din țară si din diaspora, și cu educație medie și cu educație superioară etc.) Doar o treime dintre alegătorii care l-au ales președinte sunt loialiștii din primul tur. Două treimi s-au alăturat ulterior în contextul sentimentului de urgență națională.
Primul an de mandat al președintelui Nicușor Dan sugerează o încercare evidentă de a ieși din bazinul strâmt al publicului progresist, atât prin gesturi simbolice, cât și prin pozițitionări politice provocatoare pentru partea cea mai vocală a vechilor săi susținători. Este evident că Nicușor Dan nu acționează după așteptările bulei social media, ci vizează atât impunerea propriului stil, cât și un efort de reprezentare politică/electorală mult mai largă.
Nicușor Dan pare că a început să construiască un veritabil proiect de ocupare a centrului politic, într-un context în care polarizarea excesivă a lăsat neacoperită o zonă importantă, aș spune majoritară sociologic, reprezentată de electoratul moderat.
Strategia sa se bazează pe agregarea unor segmente sociale diferite — electorat urban educat, votanți de dreapta dezamăgiți de radicalizare, dar și categorii pragmatice interesate prioritar de stabilitate administrativă și eficiență instituțională — într-o coaliție electorală cu motivații distincte, dar compatibile. Valoric, este o combinație de alegători atașați de modernizare și alegători cu valori conservatoare, uniți de nevoia de raționalitate și cumpătare pe fondul stridenței și fundamentalismului politic al ambelor tabere aflate într-o confruntare ireconciliabilă.
Pare că Nicușor Dan mută competiția din registrul identitar și emoțional către unul al competenței, al încrederii instituționale și al echilibrului, urmărind să reducă intensitatea clivajelor ideologice clasice și să se rupă de chingile populismelor de diverse rituri.
În acest sens, încercarea sa de a construi și cuceri centrul politic poate fi interpretată ca fiind expresia unei dorințe de reconfigurare mai amplă a electoratului românesc, bazată pe credința că cererea pentru moderație și guvernare predictibilă este mai importantă decât mobilizarea prin conflict permanent.
Poziționarea lui Nicușor Dan în centrul politic îi oferă avantajul de a putea construi o majoritate electorală mai largă decât cea disponibilă partidelor sau liderilor cu profil ideologic rigid, întrucât centrul funcționează, în teorie cel putin, ca spațiu de convergență pentru alegătorii care prioritizează stabilitatea, competența și predictibilitatea.
În același timp, ocuparea centrului reduce nivelul de respingere electorală: liderii moderați mobilizează uneori mai puțină pasiune, dar generează și mai puțină ostilitate intensă, ceea ce poate deveni decisiv atât în competițiile electorale de tur doi, cat și în efortul de a găsi soluții de construcție într-o viață politică românească hiper-fragmentată, aproape incapabilă de compromis, animată de război politic distructiv permanent.
Există însă și limite structurale ale acestei strategii, deoarece centrul politic este mai greu de fidelizat emoțional și mai vulnerabil la fluctuații de participare, electoratul moderat, fiind în general mai puțin militant și mai puțin disciplinat decât bazele electorale radicalizate. În plus, o asemenea strategie ar putea fi acuzată ca fiind lipsită de coerență și claritate de ambele tabere.
Un proiect de construcție bazat pe echilibru și pragmatism este dificil într-un climat public dominat de conflict, emoție și cerere pentru lideri care comunică simplu, direct și polarizant, fiind o provocare care necesita o voință puternică si perseverentă.
În lumea de astăzi, Centrul Politic nu poate fi construit fără o tenacitate vecină cu încăpățânarea, resurse naturale aș spune nelimitate pentru președintele Nicușor Dan. Vom vedea în următorul an dacă un astfel de model poate avea sau nu succes într-un climat social dominat de neîncredere, ostilitate și ciocniri permanente, dar care are nevoie ca de aer de puțină pace socială și construcție sănătoasă.