Moțiunea de cenzură: minciuni mari și mici, aberații economice și un „sâmbure” de adevăr

Moțiunea de cenzură citită în Parlament și care urmează să fie votată se bazează pe conținutul economic, dar include câteva neadevăruri și un “sâmbure” de adevăr.

Textul moțiunii se sprijină pe ideea vânzării averii statului. Este criticat dur un așa-numit program de privatizare și restructurare a companiilor de stat. Primul neadevăr al moțiunii este că argumentația se bazează pe un Raport privind companiile eligibile pentru listarea la Bursa de Valori București redactat de cabinetul viceprim-ministrului Oana Gheorghiu.

Primul neadevăr al moțiunii este interpretarea voit eronată a raportului privind companiile de stat. Adică, analiza adresată guvernului este pur informativă, o propunere de lucru, iar acest lucru se spune explicit în raport: „aceste estimări sunt calculate la prețurile curente de piață, nu constituie angajamente și depind de condițiile de piață la momentul execuției”. Moțiunea de cenzură prezintă evaluările și cifrele ca și cum ar fi deja decise. În realitate, analiza guvernului precizează clar pentru companiile care nu sunt listate la BVB că va fi nevoie de un studiu de fezabilitate care va defini valoarea companiei, pachetul de acțiuni scos la vânzare și metoda aleasă.

De exemplu, în cadrul textului moțiunii de cenzură se scrie că „în cazul Romgaz se coboară chiar sub praguri de control esențiale”. Ceea ce este un mare neadevăr, pentru că în raportul guvernului se precizează negru pe alb ca în toate situațiile (Romgaz, Transgaz, Transelectrica ș.a.) să se păstreze controlul statului în companii prin menținerea pachetului majoritar de acțiuni.

Inițiatorii moțiunii de cenzură greșesc atunci când etichetează o serie de companii de stat ca fiind strategice. În moțiune sunt considerate la grămadă companii strategice CEC Bank, Aeroporturi București, Portul Constanța, Loteria Română sau Poșta Română. Este evident că nu se pune problema ca toate aceste companii să fie cu adevărat „strategice”.

Moțiunea de cenzură include și o aberație economică și anume că „listarea este un instrument util pentru companii ineficiente”. Parlamentarul care a citit moțiunea știe prea bine că este un mare neadevăr. Petrișor Peiu are un portofoliu impresionant de acțiuni la companii listate la Bursa de Valori București (BVB), dar întrebarea este simplă: ar fi cumpărat acțiuni la o companie ineficientă? Evident, nu. Niciun investitor nu și-ar plasa banii într-o companie care ar vrea să vină la Bursă, dar are pierderi și datorii foarte mari

„Sâmburele” de adevăr al moțiunii este contestarea mecanismului de vânzare accelerată a unor pachete de acțiuni minoritare. Tema merită o dezbatere separată, în care să se discute despre avantajele și dezavantajele metodei, dar ciudat este că PSD în loc să aibă un dialog pe acest subiect în interiorul coaliției a preferat să provoace o criză politică.

Din textul moțiunii nu lipsesc micile minciuni repetate, precum reducerea pragului pentru microîntreprinderi (era o aberație pentru economia românească un prag al cifrei de afaceri de un milion de euro anual), eliminarea facilităților fiscale pentru salarii din diverse domenii (este nevoie de un tratament fiscal egal pentru toate companiile și angajații), companiile multinaționale care își externalizează profiturile (obsesia populistă a politicienilor naționaliști care nu se bazează pe niciun caz concret descoperit de ANAF) și inflația mare (care a fost generată cu precădere de reliberalizarea pieței de energie electrică, un proces care ar fi trebuit pregătit de guvernul Ciolacu).

Este criticată reducerea investițiilor publice și mai ales restrângerea programelor Anghel Saligny sau cele ale Companiei Naționale de Investiții (CNI). Semnatarii moțiunii uită că programul de guvernare își asumă să existe o economisire de 10 miliarde de lei printr-o mai bună prioritizare a investițiilor. Cifrele arată că în perioada în care s-a apăsat pedala investițiilor publice (cum s-a întâmplat în anul 2024) efectul lor generator de creștere economică a fost ridicol de mic. De aceea, scăderea sumelor alocate pentru investiții, prioritizarea lor, sunt vești bune pentru economia românească.

În concluzie, moțiunea este plină de politică și cuprinde puține argumente economice. Este o moțiune impregnată de o viziune ultranaționalistă în materie de economie, locul unde PSD și AUR își dau mâna și se înțeleg.