Înaintea marșului, Polonia trecuse printr-o serie de atacuri care au dus la măsuri excepționale: poliția a mobilizat peste 20.000 de agenți în școli, după trei incidente prin înjunghiere în patru zile, autoritățile verificând aproximativ 80.000 de unități de învățământ. Premierul Donald Tusk a convocat o reuniune de criză și a promis măsuri împotriva violenței în rândul tinerilor, avertizând asupra „glorificării violenței” pe internet și a „cultului forței”, deși a fost respinsă ideea unei legături coordonate între atacuri.
În paralel, tensiunile politice legate de Tribunalul Constituțional au rămas ridicate: poliția din Varșovia a reținut un bărbat înarmat la un protest organizat în fața instanței. Președintele Karol Nawrocki l-a acuzat pe Tusk că ar orchestra preluarea „prin forță” a unei instituții constituționale, iar Tusk a respins acuzația, spunând că urmărește restabilirea statului de drept.
Pe fondul acestei atmosfere, Guvernul polonez a anunțat și planuri de consolidare militară pentru 2027, vizând convocarea a peste 300.000 de rezerviști și recruți, cu evaluare și repartizare în unități, ca parte a unei întăriri a armatei după invazia rusă în Ucraina.
