Special Informat.ro / După Harald, un nou rege pentru o Norvegie în doliu și o monarhie sub presiune

Regele Harald al V-lea al Norvegiei a murit vineri dimineață, la vârsta de 89 de ani, iar succesiunea s-a produs automat: fiul său, prințul moștenitor Haakon, devine regele Haakon al VIII-lea. Moartea monarhului, o figură profund respectată și asociată cu modernizarea Casei Regale, deschide însă o perioadă sensibilă pentru instituție, afectată în ultimii ani de probleme medicale și scandaluri familiale.

Regele Harald al V-lea, cel mai vârstnic monarh european în exercițiu și șef al statului norvegian din 1991, a decedat vineri, la Spitalul Național din Oslo. Palatul Regal a anunțat că suveranul a murit liniștit, la ora locală 06:35, după ce fusese internat din 17 august pentru tratamentul unei afecțiuni sanguine rare, complicată ulterior de o infecție bacteriană în sânge.

Vestea pune capăt unei zile de tensiune și de mobilizare emoțională în Norvegia. În ajun, starea regelui fusese descrisă de Palat drept „extrem de gravă”, iar regina Sonja, prințul moștenitor Haakon și prințesa moștenitoare Mette-Marit și-au anulat angajamentele publice pentru a rămâne la căpătâiul lui.

Mette-Marit și Haakon / FOTO: SplashNews.com / Splash / Profimedia

O țară în doliu

În seara de joi, mii de oameni au ajuns în fața Palatului Regal din Oslo, unde au depus flori, au aprins lumânări și au lăsat mesaje pentru suveran. Gesturi similare au fost relatate și în alte orașe norvegiene, pe fondul așteptării unor informații despre sănătatea regelui.

Julia Wäschenbach / DPA / Profimedia

Atmosfera este una de doliu public, dar și de recunoștință față de un monarh perceput ca stabil, direct și apropiat de societate. Reacția din jurul Palatului amintește de noaptea de 17 spre 18 ianuarie 1991, când, după moartea regelui Olav al V-lea, norvegienii au umplut piața din fața reședinței regale cu flori și lumânări.

Odd ANDERSEN / AFP / Profimedia Premierul și alți responsabili de rang înalt și-au modificat programul în contextul agravării stării de sănătate a lui Harald, semn al rolului simbolic important pe care regele îl avea într-o monarhie constituțională cu puteri politice limitate.

Heiko Junge / NTB Scanpix / Profimedia

Cine a fost Harald

Născut la 21 februarie 1937, Harald a urcat pe tron în 1991, după moartea tatălui său, regele Olav al V-lea. A domnit 35 de ani și a fost primul rege al Norvegiei născut pe teritoriul țării după secolul al XIV-lea.

El a moștenit o monarhie cu o mare încărcătură simbolică, marcată de prestigiul bunicului său, Haakon al VII-lea, devenit reper al rezistenței norvegiene în timpul ocupației naziste, și de popularitatea tatălui său, Olav al V-lea. În timp, Harald și-a construit propria imagine: aceea a unui suveran mai modern, mai puțin rigid și capabil să vorbească direct despre egalitate, apartenență și diversitatea societății norvegiene.

Căsătoria sa cu Sonja Haraldsen, o femeie fără origine aristocratică, a fost la momentul respectiv o ruptură cu vechile convenții din familiile regale europene. Relația lor, ținută ani de zile departe de public până când acceptarea ei a devenit inevitabilă, a contribuit ulterior la apropierea Casei Regale de o societate norvegiană egalitară.

Regele a rămas activ până la vârstă înaintată, în pofida numeroaselor probleme de sănătate din ultimii ani. A avut, printre altele, un stimulator cardiac, a suferit intervenții medicale și a redus treptat numărul aparițiilor publice, în timp ce Haakon a preluat frecvent atribuțiile de regent.

Succesiunea: Haakon al VIII-lea

Potrivit tradiției constituționale norvegiene, noul suveran preia coroana chiar în momentul morții predecesorului. Formula este aceeași invocată la succesiunea din 1991: „Regele a murit – trăiască regele”.

SplashNews.com / Splash / Profimedia

Prințul moștenitor Haakon, în vârstă de 53 de ani, devine astfel regele Haakon al VIII-lea. El era deja regent din 17 august, perioadă în care a îndeplinit îndatoririle tatălui său pe durata spitalizării.

Fiica cea mare a noului rege, prințesa Ingrid Alexandra, devine moștenitoarea directă a coroanei și primește statutul de prințesă moștenitoare. Ea este prima femeie din istoria Norvegiei care se află prima în linia de succesiune datorită regulii succesiunii egale între sexe, aplicată generațiilor născute după reforma constituțională.

Princess Ingrid Alexandra of Norway / FOTO: BACKGRID / Backgrid USA / Profimedia

Haakon preia tronul cu avantajul unei lungi pregătiri instituționale și al unei imagini personale comparativ solide. Într-un sondaj Norstat pentru postul public NRK, el a obținut nota 7,9 din 10 pentru felul în care reprezintă familia regală, sub Harald și Sonja, dar mult peste soția sa.

Scandalul din jurul lui Mette-Marit

Succesiunea are loc într-un context dificil pentru prințesa moștenitoare Mette-Marit, care devine regină. În 2026, documente americane au readus în atenție relația sa de prietenie cu Jeffrey Epstein, finanțatorul american și infractor sexual condamnat.

Mette-Marit a declarat că a fost manipulată și înșelată de Epstein și și-a cerut scuze pentru alegerea făcută în menținerea legăturii. Ea nu este acuzată de infracțiuni în acest dosar.

Subiectul a produs însă o puternică erodare a încrederii publice. Un sondaj Verian comandat de TV2 a arătat că 47,6% dintre respondenți considerau că Mette-Marit nu ar trebui să devină regină, față de 28,9% care susțineau contrariul; 23,5% nu aveau o opinie.

Criza reputațională a fost amplificată de dosarul fiului ei, Marius Borg Høiby, dintr-o relație anterioară. BBC notează că problemele familiale și scandalurile au contribuit la scăderea sprijinului pentru instituția monarhică, tocmai într-un moment în care Haakon trebuie să devină garantul continuității.

Popularitatea monarhiei Harald a rămas, până la moarte, mult mai popular decât instituția pe care o întruchipa. Într-un sondaj Norstat citat de presa norvegiană, regele a primit 9,2 puncte din 10 pentru modul în care reprezenta familia regală, în timp ce regina Sonja a primit 8,6 puncte.

În schimb, susținerea generală pentru monarhie a coborât la 60%, cel mai mic nivel înregistrat de Norstat, după ce anterior se situa tradițional în jurul pragului de 80%. Alte date citate de BBC indică o scădere de la 72% în 2024 la 54%, în funcție de întrebarea și metodologia sondajului.

Diferențele dintre aceste sondaje nu permit o comparație directă, însă direcția este clară: Harald păstra o autoritate morală pe care familia regală, ca ansamblu, a pierdut-o parțial în ultimii ani.

Miza noului domnitor

Decesul lui Harald nu schimbă guvernarea de zi cu zi a Norvegiei, o democrație parlamentară în care executivul și legislativul dețin puterea politică efectivă. Dar schimbă centrul de greutate simbolic al țării într-o perioadă marcată de războiul din Europa, preocupări economice și o dezbatere mai vizibilă despre utilitatea monarhiei.

Pentru Haakon, provocarea imediată va fi să conserve capitalul de încredere lăsat de tatăl său, să ofere stabilitate în timpul doliului național și să gestioneze presiunea asociată cu situația soției sale. Noul rege începe domnia cu o instituție încă susținută de majoritate, dar mai vulnerabilă decât în perioada de vârf a popularității lui Harald.

Moartea regelui Harald închide o epocă de 35 de ani în care Norvegia a avut în frunte un monarh reformator și puternic atașat ideii de coeziune națională. Pentru noul rege Haakon al VIII-lea, ceremonia succesiunii este automată; consolidarea încrederii publice va fi, însă, o misiune mult mai complicată.

*****Sinteză realizată cu ajutorul unui flux de monitorizare de date asigurat de platforma de monitorizare media NewsVibe Romania. Analiza, datele și imaginile prezentate au fost îmbunătățite cu ajutorul unor instrumente de Machine Learning și Artificial Intelligence.