ANALIZĂ Bugetul Bolojan 2026: stat mai slab social, stat mai prietenos cu marele capital

Proiectul de buget Bolojan pentru 2026 marchează o pivotare spre o politică fiscală pro‑business, axată pe relaxare treptată pentru capital și pe disciplină dură pe zona de cheltuieli sociale și aparat bugetar, într‑un cadru care acceptă un deficit încă mare, dar ușor descendent față de vârful anilor electorali 2024–2025.

Ce urmărește fiscal Guvernul Bolojan în 2026

Ținta declarată este menținerea deficitului în jur de 6–6,2% din PIB, într‑un context de PIB peste 2.000 mld lei și inflație ceva peste 4%, ceea ce înseamnă că Guvernul nu intră brutal în austeritate, ci în consolidare lentă, cu miză politică pe „relansare economică”.

Pachetul de politici pentru mediul de afaceri este centrat pe credite fiscale pentru investiții, amortizare accelerată pentru utilaje, scheme de sprijin țintite în zone cu deficit comercial și scheme de garanții prin Banca de Investiții și Dezvoltare – semnal clar că motorul principal al creșterii trebuie să fie investiția privată, nu consumul finanțat de stat.

În paralel, guvernul pregătește terenul pentru 2027 prin anunțata eliminare a IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri), a „taxei pe stâlp” și a altor impozite considerate împovărătoare pentru companiile mari, ceea ce se vede în proiecțiile de venituri bugetare care cad cu circa 2 puncte de PIB după 2026.

Logica de ansamblu

Pe termen scurt (2026) se păstrează un nivel ridicat al veniturilor, inclusiv prin menținerea unor taxe nou introduse/majorate în anii 2024–2025, dar se mută accentul de pe măriri de taxe pe stimulente fiscale selective pentru investiții.

Pe termen mediu (2027 încolo), proiectul bugetului pe 2026 e gândit ca un „an punte”: se acceptă o gaură viitoare de venituri pentru a livra promisiunea politică de debirocratizare fiscală pentru multinaționale și marii jucători, sperând că baza de impozitare se lărgește prin creștere economică și investiții.

Cum se poziționează față de bugetele 2023–2025

Cadru macro și deficit

În 2024 România a ieșit din anul electoral cu un deficit bugetar pe cash de aproximativ 8,7% din PIB, un minus de circa 30 mld euro, în condițiile unui mix populist (majorări de cheltuieli sociale) și a unei consolidări împinse în viitor.

Bugetul 2025 a fost construit încă pe o logică de „post‑electoral soft”: venituri de ~668 mld lei (34,9% din PIB) și cheltuieli de peste 802 mld lei (41,9% din PIB), cu deficit de circa 7% din PIB – deci o ajustare minimală față de 2024.

În comparație, ținta de 6–6,2% pentru 2026, asumată de Bolojan, marchează primul pas mai clar de coborâre a deficitului, însă încă departe de regulile UE (3%), ceea ce arată că Guvernul mizează mai degrabă pe creștere și investiții decât pe tăieri brutale.

Structura veniturilor și politicile fiscale

Bugetul 2025 își crește veniturile cu circa 50 mld lei față de 2024 prin: eliminarea facilităților de taxe în agricultură, construcții și IT, coborârea plafonului la microîntreprinderi, introducerea taxei pe construcții speciale și o colectare mai bună ANAF – un mix evident de înăsprire fiscală, inclusiv pentru IMM‑uri și sectoare privilegiate.

În 2026, narațiunea se schimbă: guvernul nu mai vorbește de „taxe noi”, ci de credite fiscale pentru investiții și amortizare accelerată; creșterile de taxe anunțate sunt marginale și punctuale (accize mai mari la tutun și băuturi cu zahăr, din aprilie 2026), în timp ce relaxările masive sunt programate pentru marii contribuabili după 2026.

Dacă 2025 a fost un buget în care ponderea veniturilor fiscale și a contribuțiilor sociale urca pe fondul acestor măsuri (venituri fiscale ~28,8% din PIB în 2024, pe trend de creștere), proiectul Bolojan pe 2026 acceptă explicit o scădere viitoare a acestor venituri când vor fi eliminate taxele suplimentare pe companii.

Cheltuieli și priorități sectoriale

Bugetul 2025 a lăsat clar că grosul cheltuielilor rămâne social: asistență socială (inclusiv pensii) 30,2% din total cheltuieli, cheltuieli de personal 21,1%, investiții ~18,7%, cu o „românească fiscală” prin care apărarea apare la peste 5% din PIB dacă adunăm creditele de angajament cu cele bugetare.

Execuția 2025 și analiza Consiliului Fiscal arată însă o problemă serioasă de credibilitate: veniturile supraestimate, execuție slabă pe fonduri europene, multe plăți amânate (inclusiv subvenții la energie) care împing presiunea în 2026.

Proiectul de buget pe 2026, așa cum este prezentat public, insistă pe vârful de absorbție PNRR (peste 10 mld euro până în august) și pe rolul investițiilor (publice și private) în creșterea de peste 2.000 mld lei PIB, ceea ce sugerează intenția de a păstra investițiile ridicate, dar de a strânge șurubul pe cheltuieli curente (salarii bugetare, transferuri sociale), inclusiv prin reforme în administrație.

Cine câștigă

Marile companii și investitorii capital‑intensivi: câștigă cel mai mult din arhitectura 2026–2027, prin amortizare accelerată, credite fiscale, scheme de sprijin pentru investiții mari și perspectiva eliminării impozitului minim pe cifra de afaceri și a taxei pe construcții speciale.

Exportatorii și sectoarele cu plus de valoare adăugată: pachetul de relansare vizează explicit zone cu deficit comercial și exporturi, ceea ce înseamnă scheme dedicate pentru cei care pot substitui importuri sau pot crește exporturile de bunuri și servicii.

Sectorul financiar‑bancar și piața de capital: dacă bugetul 2026 reușește să livreze măcar parțial consolidarea deficitului și să dea predictibilitate pe eliminarea taxelor speciale din 2027, percepția de risc de țară se poate îmbunătăți, ceea ce reduce costurile de finanțare pentru stat și, indirect, pentru economie.

Administrațiile și firmele capabile să ruleze PNRR: vârful de peste 10 mld euro până în august 2026 transformă proiectele eligibile într‑un mare câștigător, cu condiția să existe capacitate de implementare.

Cine pierde

Pensionarii și beneficiarii de prestații sociale: după un 2024–2025 marcat de creșteri și indexări, presiunea de consolidare în 2026–2027 împinge Guvernul spre înghețări sau indexări sub inflație, așa cum s‑a făcut deja în 2025 pentru a economisi zeci de miliarde de lei; semnalul politic actual e că spațiul pentru noi majorări este limitat.

Bugetarii cu venituri medii și mici, mai ales în administrația centrală și locală: reforma administrației este parte a „pachetului 3” de măsuri fiscale și bugetare, iar mesajele lui Bolojan și ale experților arată spre reduceri de personal și raționalizarea aparatului, după ce în 2025 s‑a renunțat deja la indexarea automată a salariilor pentru a economisi 9 mld lei.

IMM‑urile care au suportat deja înăsprirea 2023–2025: microîntreprinderile și firmele mici au fost lovite de coborârea plafonului și de creșterile de contribuții, în timp ce pachetul de relaxare pentru 2027 vizează în special companiile mari; pentru ele, 2026 riscă să fie încă un an de presiune fiscală, cu beneficii limitate din noua arhitectură.

Consumatorii cu venituri mici: creșterea de accize la tutun și băuturi zaharoase lovește disproporționat în categoriile cu venituri reduse, ceea ce face ca ajustarea veniturilor statului să fie suportată mai ales de consumul de masă, în timp ce capitalul mare se pregătește de relaxare.

Sectoarele cu execuție slabă pe investiții (ex. mediu, educație): experiența 2025 arată că, deși bugetele au crescut puternic nominal – în special din fonduri europene – capacitatea de absorbție e redusă; într‑un buget Bolojan care premiază eficiența și consolidarea, ministerele care nu livrează execuție riscă să piardă credite bugetare la primele rectificări.

Imagine de ansamblu

Guvernul Bolojan folosește bugetul pe 2026 ca pe un instrument de repoziționare: de la un stat redistributiv, supra‑îndatorat pentru a finanța pensii, salarii și compensații la energie, către un stat care își asumă să piardă venituri fiscale pe termen mediu în favoarea capitalului mare, mizând că investițiile private și fondurile europene vor menține creșterea economică și vor face gestionabil un deficit încă ridicat.

Analiză realizată cu sprijinul Perplexity