După un deceniu de Brexit, premierul Andy Burnham a declarat că Marea Britanie a „pierdut mai mult decât a câștigat” și pregătește un reconciliere cu Bruxellesul. Reintegrarea deplină în UE rămâne însă un scenariu condiționat de un mandat electoral, de o schimbare a liniilor roșii laburiste și de acceptul unanim al celor 27 de state membre — nu o decizie iminentă.
De ce revine subiectul
Motivul central este economic: Brexitul a redus, potrivit estimărilor citate de premier, comerțul cu UE și ar fi costat Marea Britanie între 4% și 8% din PIB. Un raport "UK in a Changing Europe" estimează o pierdere de 2–6% din PIB față de scenariul rămânerii în UE, în timp ce un „reset” limitat ar adăuga cel mult circa 0,5 puncte procentuale în 15 ani.
Burnham susține că Brexitul a eșuat în promisiunile sale — control asupra frontierelor, legilor și economiei — și că izolarea britanică slăbește Europa într-un context de protecționism global și presiune rusă asupra unității occidentale. El compară situația cu basmul „Hainele noi ale împăratului”: o realitate pe care elitele politice ar fi refuzat să o recunoască.
Cine susține reintegrarea și de ce
Susținerea reintegrării vine în principal din stânga liberală și pro-europeană: liberal-democrații propun o abordare graduală către piața unică și uniunea vamală, iar Verzii, SNP și Plaid Cymru ((în traducere din limba galeză, Partidul Țării Galilor, este un partid politic naționalist galez, de orientare centru-stânga spre stânga) susțin explicit revenirea la UE. Argumentul lor este creșterea economică, accesul la piața unică, mobilitatea tinerilor și cooperarea în securitate, energie și climă.
Premierul Burnham nu cere oficial, pentru moment, aderarea imediată. El vorbește despre „opțiuni” pentru relația pe termen lung — uniune vamală, piață unică sau, la limită, reintegrare completă — și spune că Brexitul a făcut „mai mult rău decât bine”.

Ce ar însemna pentru Marea Britanie
Revenirea ar restabili accesul la piața unică și uniunea vamală, reducând barierele pentru comerț, servicii, muncă și mobilitate. Dar ar presupune acceptarea regulilor UE fără posibilitatea de a le modifica unilateral, contribuții bugetare și, foarte probabil, renunțarea la unele privilegii de dinainte de Brexit.
Cea mai mare barieră politică nu este Bruxellesul, ci opinia publică britanică. Un sondaj YouGov citat de Politico arată că 55% dintre britanici vor să inverseze Brexitul, însă sprijinul scade la 35% dacă aderarea ar implica euro și Schengen - 43% s-ar opune în acest scenariu.
Ce ar câștiga UE — și ce ar cere
Pentru UE, întoarcerea Marii Britanii ar consolida economia europeană, piețele financiare, securitatea și ponderea globală a blocului. Dar ar readuce și un membru mare, adesea exigent, cu un istoric de relații tensionate și cu riscul ca o viitoare guvernare britanică să redeschidă disputa asupra apartenenței.
Bruxellesul pare deschis la flexibilitate: doi oficiali UE au declarat pentru Politico că Marea Britanie nu ar fi neapărat obligată să intre imediat în euro sau Schengen dacă ar aplica pentru aderare. Totuși, UE nu are o poziție formală, întrucât Londra nu a depus o cerere, iar orice derogare ar trebui negociată și aprobată unanim.
Ce șanse are, de fapt
Șansele unei reintegrări complete pe termen scurt sunt mici. Burnham rămâne legat, până la următoarele alegeri generale, de angajamentul moștenit de la Keir Starmer de a nu reintroduce uniunea vamală, piața unică sau libera circulație a persoanelor.
Totuși, ușa nu este închisă. Următoarele alegeri generale trebuie să aibă loc cel târziu în iulie 2029, iar Burnham a sugerat că opțiunea aleasă ar putea intra în manifestul laburist; un referendum imediat ar fi, în viziunea sa, prematur.
Procedura UE este clară: cerere în temeiul articolului 49 TUE, negocieri de aderare, acord unanim al Consiliului, aviz al Parlamentului European și ratificare de către toate statele membre. În practică, alinierea deja existentă a Marii Britanii ar putea scurta procesul, dar nu îl poate face automat sau politic nedureros.
Când s-ar putea materializa
Cel mai probabil traseu nu este o întoarcere fulgerătoare, ci o „scară” graduală:
2026–2027: semnarea și implementarea acordurilor de reset privind alimentele, energia, emisiile și mobilitatea tinerilor.
Până în 2029: dezbatare publică și, eventual, includerea unei opțiuni mai ambițioase — uniune vamală sau piață unică — în manifestul laburist.
După 2029: doar dacă Laburiștii câștigă un mandat clar, își schimbă liniile roșii politice și obține sprijin public suficient, Marea Britanie ar putea depune oficial o cerere de aderare.
Reintegrarea efectivă ar fi, așadar, un proces de ani de zile, dependent de negocieri, ratificări și consens politic în toate capitalele UE.
Verdict
Marea Britanie nu se pregătește, în acest moment, să „revină în UE” — se pregătește să recunoască, după zece ani, că Brexitul dur a avut un cost economic și strategic ridicat. Reintegrarea completă este o posibilitate reală pe termen mediu sau lung, dar condiționată de o schimbare majoră a politicii interne britanice și de o înțelegere mai puțin romantică: UE nu ar primi înapoi un partener cu aceleași scutiri și aceeași putere de negociere ca înainte.
Analiză realizată cu sprijinul Perplexity
Ultimele știri
16:56
16:49
16:44
16:29
16:14
Vezi mai multe știri