Ucraina deține 26 dintre cele 34 de materii prime critice ale UE, dar extracția nu va elimina dependențele Europei

Un studiu al Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate arată că Ucraina și Balcanii de Vest pot contribui la diversificarea aprovizionării Europei cu litiu, grafit, titan, cupru și alte resurse strategice. Autorii avertizează că proiectele concentrate numai pe minerit pot provoca opoziție locală și nu rezolvă dependența de capacitățile externe de rafinare și procesare.

Ucraina dispune de zăcăminte pentru 26 dintre cele 34 de materii prime considerate critice de Uniunea Europeană, iar statele din Balcanii de Vest dețin rezerve importante de litiu, cupru, bor, cobalt, nichel și alte minerale necesare bateriilor, tehnologiilor digitale și industriei de apărare. Un studiu al Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate susține că extinderea UE poate contribui la reducerea dependențelor externe, dar numai dacă proiectele includ procesare locală, producție industrială, reciclare și garanții credibile pentru mediu și comunități.

Pe scurt
Ucraina are zăcăminte de grafit, titan și mangan descrise drept cele mai mari din Europa, alături de litiu, cobalt, nichel, magneziu, barită și pământuri rare, însă dimensiunea și viabilitatea comercială a unor resurse nu sunt încă suficient confirmate.

Serbia deține rezerve importante de cupru, bor și litiu, iar Bosnia și Herțegovina, Macedonia de Nord și Albania au zăcăminte de bauxită, aluminiu, cobalt, cupru, mangan, nichel, antimoniu și alte materii prime.

Proiectul de litiu și bor Jadar din Serbia și zăcământul de grafit Balakhivka din Ucraina au fost recunoscute drept proiecte strategice în baza Actului european privind materiile prime critice.

Opoziția față de exploatarea litiului în Serbia a crescut de la 55,5% la mijlocul anului 2024 la 63,5% în martie 2025, pe fondul temerilor privind apa, terenurile agricole, biodiversitatea, transparența și guvernanța.

Autorii recomandă ca UE să investească în lanțuri valorice locale, de la extracție și rafinare până la componente, industrie avansată și reciclare, deoarece deschiderea unor noi mine durează în medie peste 16 ani la nivel mondial.

Tehnologiile folosite pentru tranziția energetică, digitalizare și reînarmare depind de un grup restrâns de materii prime a căror extracție sau procesare este concentrată în câteva țări. Aproximativ 98% din necesarul de borați al UE provine din Türkiye, iar peste 90% dintre pământurile rare folosite la nivel mondial pentru magneți permanenți sunt rafinate în China, potrivit datelor reunite în studiul publicat de Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate.

Bateriile, turbinele eoliene, semiconductorii și sistemele avansate de armament folosesc minerale pentru care substituirea rapidă sau diversificarea furnizorilor este dificilă. Actul european privind materiile prime critice, adoptat în 2024, urmărește să reducă aceste vulnerabilități prin extinderea surselor de aprovizionare, consolidarea lanțurilor valorice și dezvoltarea parteneriatelor strategice.

Autorii studiului, analistul principal al EUISS Ondrej Ditrych și analista Bojana Zorić, consideră că statele candidate și ceilalți parteneri ai procesului de extindere pot avea un rol important în această strategie. Ei avertizează însă că existența unui zăcământ nu înseamnă automat că acesta poate fi exploatat profitabil, rapid sau cu acceptarea comunităților locale.

Ucraina deține resurse de grafit, titan și mangan descrise în studiu drept cele mai mari zăcăminte europene pentru aceste trei materii prime. Teritoriul său include și litiu, cobalt, nichel, magneziu, barită și pământuri rare, iar în total sunt prezente 26 dintre cele 34 de materii prime incluse pe lista critică a UE.

O parte dintre evaluări rămân incomplete. Informațiile disponibile nu stabilesc întotdeauna cu suficientă precizie adâncimea zăcămintelor, concentrația mineralului în minereu, produsele secundare care pot fi recuperate și costurile necesare pentru exploatare. Războiul declanșat de Rusia și ocuparea unor teritorii ucrainene limitează accesul la unele dintre cele mai importante resurse.

Zăcământul de grafit Balakhivka din Ucraina a fost recunoscut drept proiect strategic în cadrul Actului privind materiile prime critice. Acest statut poate facilita coordonarea sprijinului pentru finanțare și parteneriate comerciale, deoarece grafitul este folosit în lanțurile de producție pentru baterii și alte tehnologii curate.

În Balcanii de Vest, Serbia dispune de rezerve importante de cupru și borați, precum și de litiu. Bosnia și Herțegovina și Macedonia de Nord dețin zăcăminte de bauxită, aluminiu, cobalt, cupru, mangan, nichel și antimoniu, iar Albania are resurse suplimentare de cupru, cobalt, feldspat și nichel.

Proiectul Jadar din Serbia, dezvoltat de Rio Tinto, este conceput pentru o producție anuală de aproximativ 58.000 de tone de carbonat de litiu pentru baterii, pe lângă borați. Dimensiunea sa îl plasează printre cele mai mari proiecte europene de litiu, iar UE i-a acordat statutul de proiect strategic.

Dezvoltarea proiectului s-a confruntat cu opoziție publică. Sondajele realizate între 2024 și 2025 au indicat că proporția persoanelor care se opun exploatării litiului a crescut de la 55,5% la 63,5%. Printre preocupările menționate se află impactul asupra resurselor de apă, terenurilor agricole și biodiversității.

Controversa nu privește exclusiv consecințele de mediu. Organizațiile societății civile și o parte a populației contestă transparența deciziilor, relația dintre autorități și investitor și influența actorilor externi asupra politicilor naționale. Unele organizații au avertizat că avansarea proiectului poate reduce încrederea populației în procesul de integrare europeană.

Rio Tinto a plasat pentru moment proiectul Jadar într-o fază de conservare și întreținere. Această decizie nu înseamnă închiderea definitivă a proiectului, dar limitează activitatea până când compania sau autoritățile vor decide asupra reluării dezvoltării.

Rezistența față de proiectele miniere este prezentă și în Bosnia și Herțegovina. În regiunea Majevica din jurul localității Lopare, autorități locale, locuitori și organizații de mediu se opun din 2023 lucrărilor de prospectare a litiului. În zonele Vareš, Olovo și Zavidovići au fost formulate cereri pentru încetarea unor concesiuni privind explorarea și exploatarea cromului.

Organizațiile de mediu din Cantonul Tuzla contestă planuri care ar putea permite în viitor extracția litiului, nichelului, cobaltului și a altor minerale. Aceste conflicte arată că asocierea unui proiect cu obiectivele europene de securitate economică nu este suficientă pentru a obține acceptarea comunităților afectate.

Studiul avertizează asupra unei „capcane a extracției”, în care UE ar putea urmări accesul la resurse fără să creeze suficientă valoare economică în țările partenere. O asemenea abordare poate alimenta percepția că extinderea este folosită pentru obținerea materiilor prime, în timp ce costurile sociale și de mediu rămân în comunitățile locale.

Riscul este mai mare în statele cu instituții slabe, capacitate administrativă limitată și nivel scăzut de încredere publică. Reglementările și angajamentele formale privind protecția mediului pot exista, dar aplicarea lor poate fi afectată de lipsa resurselor, influența politică sau supravegherea insuficientă.

Strategia ucraineană pentru mineralele critice, publicată în iunie 2026, include o abordare bazată pe standarde. Autorii EUISS observă însă că protecția mediului și a comunităților este prezentată în mare măsură ca o condiție pentru atragerea investițiilor și accesul la piețele externe, mai degrabă decât ca obiectiv separat al politicii publice.

În Ucraina, competiția pentru acces la resurse implică și Statele Unite. Guvernul ucrainean a convenit în aprilie 2025 un memorandum care reconfirmă proprietatea Ucrainei asupra mineralelor, dar acordă companiilor americane drepturi preferențiale de dezvoltare și preluare a producției. Alte țări nu pot primi condiții mai favorabile.

Autorii avertizează că lipsa coordonării dintre UE și Statele Unite în reconstrucția Ucrainei poate afecta predictibilitatea mediului investițional. Competiția pentru proiecte ar putea exercita presiune asupra Uniunii să reducă standardele sociale, de mediu sau de guvernanță pentru a-și asigura accesul la resurse.

China are deja o prezență importantă în mineritul din Balcanii de Vest. Compania Zijin Mining controlează mina Čukaru Peki și complexul minier Bor din Serbia, care include unele dintre cele mai importante zăcăminte de cupru ale țării. Statele Unite își extind la rândul lor implicarea în Ucraina, inclusiv prin concesiunea acordată pentru proiectul de litiu Dobra.

În acest context, renunțarea la standarde nu ar oferi neapărat UE un avantaj competitiv. Autorii susțin că normele privind protecția mediului, drepturile comunităților, transparența și conduita întreprinderilor pot reprezenta un avantaj strategic atunci când alternativele sunt modele de exploatare concentrate asupra câștigurilor pe termen scurt.

Recomandarea centrală este dezvoltarea lanțurilor valorice în țările partenere. Investițiile nu ar trebui să se limiteze la extragerea minereului și exportul său către fabrici din alte regiuni, ci să includă rafinarea, procesarea, fabricarea de componente și reciclarea.

În Ucraina, acest model ar putea sprijini producția de baterii, industria de apărare și procesarea produselor chimice sau a materialelor secundare. În Balcanii de Vest, aceeași abordare ar transforma proiectele miniere din furnizori de materie brută în componente ale unei dezvoltări industriale mai ample.

Parteneriatul strategic UE–Ucraina privind materiile prime, inițiat în 2021, prevedea deja dezvoltarea unor lanțuri valorice integrate. Studiul recomandă ca Uniunea să acorde o importanță mai mare localizării etapelor cu valoare adăugată, pentru ca statele partenere și comunitățile să obțină beneficii economice mai mari.

Procesarea este esențială și pentru reducerea dependențelor reale. Creșterea extracției în Europa sau în vecinătatea sa nu elimină vulnerabilitatea dacă minereurile trebuie trimise în continuare către țări care controlează rafinarea și fabricarea componentelor.

Finanțarea publică europeană va fi necesară pentru o parte dintre proiecte, potrivit autorilor. Investițiile ar trebui însoțite de reforme privind statul de drept, capacitatea de reglementare, transparența, participarea democratică și aplicarea standardelor de mediu la nivel național și local.

Extinderea nu poate oferi o soluție imediată pentru aprovizionarea cu materii prime critice. La nivel mondial, dezvoltarea unei mine noi durează în medie peste 16 ani de la identificarea proiectului până la începerea producției. Efectele asupra securității economice europene trebuie evaluate pe termen lung.

Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate este agenția UE care furnizează analize privind politica externă, securitatea și apărarea. Studiul semnat de Ondrej Ditrych și Bojana Zorić formulează recomandări de politică și nu reprezintă o decizie a Consiliului, a Comisiei Europene sau a guvernelor statelor partenere.

Actul european privind materiile prime critice stabilește obiective pentru diversificarea aprovizionării, consolidarea capacităților interne și reducerea dependenței excesive de un singur furnizor. Recunoașterea unui proiect drept strategic poate facilita coordonarea administrativă, finanțarea și atragerea partenerilor, fără să înlocuiască autorizațiile de mediu și celelalte proceduri necesare.

Statele candidate nu sunt membre ale UE și includerea resurselor lor în lanțurile europene depinde de acorduri, investiții și decizii naționale. Materiile prime aparțin statelor și titularilor de drepturi în condițiile legislației aplicabile, iar procesul de extindere nu transferă automat controlul asupra zăcămintelor către Uniune.