Datele Copernicus pot arăta orașelor pe ce străzi copacii și acoperișurile verzi reduc cel mai mult căldura

Autoritățile locale pot folosi datele satelitare Copernicus pentru a identifica străzile și cartierele cele mai expuse căldurii și pentru a decide unde arborii, acoperișurile verzi, umbra sau eliminarea suprafețelor impermeabile pot produce cele mai mari beneficii. Proiectele europene CURE și CLMS Cities transformă informațiile obținute prin observarea Pământului în instrumente destinate planificării urbane și evaluării măsurilor de adaptare.

Pe scurt Datele Copernicus pot arăta diferențele de temperatură dintre cartiere, deficitul de vegetație și zonele în care asfaltul, betonul și clădirile acumulează și eliberează căldură. În orașe precum Londra și Paris, centrul urban poate fi cu aproximativ 4°C mai cald decât zonele rurale învecinate după lăsarea întunericului. În timpul valurilor severe de căldură, diferența poate ajunge, în anumite condiții, la 10–15°C. O analiză realizată în aproape 300 de orașe europene a găsit diferențe de până la 4°C între zonele acoperite de arbori și țesutul urban dens din sudul Europei și de 8–12°C în unele orașe din Europa Centrală în timpul episoadelor extreme de vară. Un program de renovare a școlilor din Spania și Portugalia a redus temperaturile interioare cu 4–6°C și consumul de electricitate pentru răcire cu peste 11%, potrivit informațiilor prezentate de agenția europeană HaDEA. Proiectul CLMS Cities urmărește să ofere orașelor participante la Misiunea UE pentru orașe inteligente și neutre climatic date comparabile prin care să verifice dacă intervențiile finanțate funcționează în timp.

Orașele sunt frecvent mai calde decât zonele rurale din jur deoarece drumurile, acoperișurile, fațadele și suprafețele pavate absorb energia solară în timpul zilei și o eliberează treptat după apus. Vegetația poate reduce temperatura prin umbrire și evaporarea apei, în timp ce densitatea construcțiilor și circulația redusă a aerului pot menține căldura în interiorul cartierelor.

Fenomenul este cunoscut drept insulă de căldură urbană și poate varia considerabil în interiorul aceluiași oraș. Două cartiere aflate la distanță mică pot avea temperaturi diferite în funcție de numărul arborilor, materialele folosite la clădiri și trotuare, lățimea străzilor, densitatea construcțiilor și prezența parcurilor sau a apei.

Datele satelitare permit observarea acestor diferențe pe suprafețe urbane extinse, fără ca autoritățile să se bazeze exclusiv pe un număr limitat de senzori instalați la sol. Ele pot fi folosite pentru cartografierea temperaturii suprafețelor, monitorizarea vegetației și compararea condițiilor dintre cartiere.

O imagine obținută de satelitul Sentinel-3 în timpul valului de căldură de la sfârșitul lunii iunie 2026 a evidențiat efectul insulei de căldură în Bruxelles. Zonele urbane construite apăreau mai calde decât spațiile verzi din oraș și din împrejurimi, ceea ce permite identificarea zonelor în care expunerea la temperaturi ridicate este mai accentuată.

Temperatura observată la nivelul suprafeței nu este identică temperaturii aerului resimțite de locuitori. Ea oferă însă informații despre felul în care diferitele materiale și forme de utilizare a terenului acumulează căldură și contribuie la condițiile termice ale cartierului.

Agenția Executivă Europeană pentru Sănătate și Digitalizare arată că diferența dintre centrul orașului și zonele rurale înconjurătoare poate ajunge la aproximativ 4°C pe timpul nopții în orașe precum Londra și Paris. În timpul unor valuri severe de căldură, contrastele locale dintre suprafețele urbane și zonele mai reci pot fi mai mari, uneori între 10°C și 15°C.

O analiză bazată pe temperaturile măsurate prin satelit în aproape 300 de orașe europene a constatat că suprafețele acoperite de arbori pot fi cu până la 4°C mai reci decât zonele urbane dense din sudul Europei. În unele orașe din Europa Centrală, diferențele observate în timpul episoadelor extreme de vară au ajuns la 8–12°C.

Valorile nu înseamnă că plantarea arborilor va reduce automat temperatura aerului din orice cartier cu același număr de grade. Rezultatele depind de climă, specie, dimensiunea coronamentului, disponibilitatea apei, densitatea vegetației, momentul zilei și caracteristicile construcțiilor din apropiere.

Datele pot ajuta autoritățile să decidă unde intervenția este mai urgentă și unde poate proteja un număr mai mare de persoane. Cartografierea poate indica străzile fără umbră, cartierele cu puține spații verzi, zonele cu suprafețe impermeabile întinse și locurile în care circulația aerului este limitată.

În Milano, un model de risc termic bazat pe informații Copernicus a identificat o stradă cu o vulnerabilitate neobișnuit de ridicată în timpul valurilor de căldură. Autoritățile au putut concentra intervenția asupra zonei respective, în loc să aplice aceeași măsură în toate cartierele.

Antwerp a introdus cerințe privind acoperișurile verzi după ce hărțile termice au indicat zonele cele mai vulnerabile. Innsbruck a folosit analize similare pentru a stabili unde trebuie îndepărtate suprafețele impermeabile, unde este necesară mai multă umbră și unde fântânile publice cu apă pot produce beneficii mai mari.

Un program de renovare a unor școli din Spania și Portugalia a redus temperaturile interioare cu 4–6°C și consumul de electricitate asociat răcirii cu peste 11%. Informațiile prezentate de HaDEA nu detaliază în documentul de sinteză numărul clădirilor, perioada de măsurare sau contribuția separată a fiecărei intervenții.

Proiectul CURE, finanțat prin Horizon 2020, a combinat informații provenite din cele patru servicii principale Copernicus și le-a transformat în zece aplicații destinate orașelor. Instrumentele au fost testate în zece orașe, printre care Berlin, Copenhaga și Bristol.

Una dintre aplicații a cartografiat confortul termic la nivel de stradă. Scopul a fost ca administrațiile să poată vedea locul exact în care căldura produce cele mai mari probleme, fără să fie necesară interpretarea directă a unor volume complexe de date satelitare.

CLMS Cities continuă această activitate și integrează metodele dezvoltate prin CURE în Serviciul Copernicus de monitorizare a terenurilor. Proiectul este finanțat prin Horizon Europe și administrat de Agenția Executivă Europeană pentru Sănătate și Digitalizare.

Instrumentele sunt destinate în special orașelor participante la Misiunea UE pentru orașe inteligente și neutre climatic. Misiunea sprijină orașele care urmăresc neutralitatea climatică până în 2030 și folosirea lor drept centre de experimentare pentru alte localități europene.

CLMS Cities ar urma să permită compararea periodică a condițiilor urbane și a rezultatelor intervențiilor. Autoritățile vor putea urmări dacă arborii plantați dezvoltă suficientă acoperire, dacă acoperișurile verzi reduc încălzirea suprafețelor și dacă modificarea materialelor folosite pe străzi produce efecte măsurabile.

Datele nu stabilesc singure ce proiect trebuie finanțat. Decizia depinde de bugetele locale, proprietatea terenurilor, infrastructura subterană, necesitățile de mobilitate, întreținerea vegetației și impactul asupra locuitorilor și activităților economice.

Ele pot însă oferi o bază comparabilă pentru stabilirea priorităților. În loc să pornească numai de la impresii generale asupra cartierelor foarte calde, administrațiile pot compara nivelul de expunere, numărul persoanelor afectate și eficiența măsurilor aplicate anterior.

Copernicus este componenta de observare a Pământului a Programului spațial al Uniunii Europene. Sistemul folosește sateliți, date colectate la sol și modele de analiză pentru a furniza informații despre atmosferă, climă, uscat, mediul marin, securitate și situații de urgență.

Serviciul Copernicus de monitorizare a terenurilor furnizează informații despre utilizarea terenului, vegetație și modificările suprafețelor. Proiectul CLMS Cities urmărește adaptarea unor asemenea produse la nevoile administrațiilor urbane, astfel încât acestea să poată fi folosite fără expertiză tehnică avansată în procesarea imaginilor satelitare.

Hărțile de temperatură trebuie interpretate împreună cu date privind populația, sănătatea, locuințele și accesul la spații verzi. O zonă foarte caldă nu este automat zona cu cel mai mare risc dacă este puțin locuită, iar temperaturi mai moderate pot avea efecte severe acolo unde locuiesc multe persoane vulnerabile.