Nostalgia după Ceaușescu, semnal de alarmă pentru democrația românească, avertizează CEPA

Aproape două treimi dintre români îl consideră pe Nicolae Ceaușescu un lider bun pentru țară, arată un sondaj INSCOP realizat în 2025 la comanda Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Rezultatele stau la baza unei analize publicate de Center for European Policy Analysis (CEPA), semnate de fostul corespondent american în Europa Centrală William Echikson, care avertizează că idealizarea regimului comunist poate slăbi consolidarea democrației.

Potrivit sondajului INSCOP, desfășurat între 25 iunie și 3 iulie 2025, 66,2% dintre respondenți consideră că Ceaușescu a fost un lider bun pentru România, în timp ce 24,1% îl văd ca un lider rău. În același timp, 48,4% dintre români cred că se trăia mai bine înainte de 1989, 75,1% consideră că exista mai multă siguranță publică, iar 65,1% susțin că era mai puțină corupție.

Percepțiile favorabile privind perioada comunistă nu se opresc aici: 66,4% dintre cei chestionați consideră că statul avea mai multă grijă de cetățeni, iar 77,2% cred că România era mai bogată înainte de Revoluție. Totuși, sondajul evidențiază și o contradicție importantă: 80,9% dintre respondenți recunosc că înainte de 1989 exista mai puțină libertate decât în prezent.

Ce spune analiza CEPA

William Echikson pornește analiza din experiența sa directă cu România comunistă. La o vizită din 1986, descrie un București cu străzi întunecate, magazine aproape goale și populație confruntată cu lipsuri. Trei ani mai târziu, după ce a încercat să ia legătura cu un disident, jurnalistul a fost reținut și expulzat de Securitate.

La revenirea în România în vara anului 2026, Echikson spune că a fost impresionat de transformarea Bucureștiului și de oportunitățile disponibile pentru tinerii profesioniști, mulți dintre ei cu studii în străinătate și experiență în tehnologie. Cu toate acestea, a observat că nostalgia față de comunism persistă inclusiv în familii cu venituri ridicate și educație occidentală, unde bunicii își amintesc cu dor de presupusa „siguranță” a anilor ’70.

Autorul explică această nostalgie printr-o memorie selectivă: pentru oamenii afectați de nesiguranță economică, ideea unui loc de muncă garantat și a unei locuințe asigurate de stat poate părea atractivă. Problema, subliniază el, este că această imagine ignoră represiunea politică, controlul Securității, cultul personalității, restricțiile de consum, frigul din locuințe, întreruperile de electricitate și raționalizarea alimentelor din ultimii ani ai dictaturii.

De ce este îngrijorător rezultatul

Pentru CEPA, sondajul nu înseamnă neapărat că românii doresc revenirea la dictatură, dar arată o vulnerabilitate a memoriei colective. Idealizarea unui regim autoritar poate crea teren favorabil pentru mesaje populiste care promit ordine, protecție și soluții simple la probleme economice complexe, uneori cu prețul diminuării libertăților individuale.

Echikson leagă fenomenul și de inegalitățile care au rămas după 1989. Deși România a înregistrat progrese economice și sociale importante, mai ales după aderarea la NATO și Uniunea Europeană, beneficiile dezvoltării nu au ajuns uniform în toate comunitățile. Diferențele dintre Capitala modernizată și unele zone rurale lipsite de infrastructură de bază pot alimenta nemulțumirea și pot face promisiunile asociate trecutului comunist să pară mai credibile.

Analiza mai atrage atenția asupra modului în care trecutul este prezentat în spațiul public. Vizita autorului la Palatul Primăverii, fosta reședință a familiei Ceaușescu, transformată în muzeu, îl determină să afirme că evidențierea unor „realizări” atribuite dictatorului, fără o prezentare suficientă a abuzurilor și a politicilor care au generat lipsuri, poate distorsiona percepția publică asupra comunismului.

Un avertisment pentru întreaga regiune

IICCMER a descris, în contextul publicării sondajului, nostalgia față de totalitarism drept o vulnerabilitate care poate afecta chiar și securitatea națională. Echikson consideră că experiența României merită urmărită și de celelalte foste state comuniste din Europa, pentru că progresul economic nu este, singur, suficient pentru a preveni idealizarea trecutului autoritar.

Concluzia analizei CEPA este clară: România a câștigat libertate, oportunități și un nivel de dezvoltare net superior celui din perioada comunistă, însă rezultatele sondajului INSCOP din 2025 arată că o parte importantă a societății continuă să privească spre acel trecut cu nostalgie. Tocmai această contradicție dintre realitatea democratică de azi și memoria idealizată a comunismului reprezintă, pentru autor, principalul semnal de alarmă.